Parfum si gust de cafea

Capitolul 7

     Dupa o noapte intensa petrecuta in clubul lui Megan, Davis se intoarce acasa istovit. Hainele ii erau imbibate de fumul de tigara iar capul il durea ingrozitor. Observand ora tarzie se decise sa faca un dus scurt dupa care sa porneasca spre firma. Astazi aveau sa ajunga chinezii pentru o colaborare importanta, asa ca nu avea timp sa doarma. Isi aruncase costumul pe jos si intra sub ploaia ferbinte a dusului. Arunca o privire scurta in oglinda multumit de ceea ce vede se indrepta spre dulapul glisant de unde isi alese un plover maro si o pereche de blugi negri. Nu era tocmai tinuta potrivita statului sau insa astazi vroia sa fie lejer. Usile liftului se deschid iar el paseste increzator spre biroul lui, cu ziarul facut sul in mana se opreste o clipa in fata Sarei si spune sa pregateasca sala de conferinte dupa care intra in birou inchizand usa . Asezat la birou ridica receptorul apeland firma chinezilor, privirea ii fuge spre micul birou din colt,  si observa ca secretara lui nu ajunse. Pune receptorul in furca dupa care apeleaza din nou insa nici un raspuns. Iese grabit pe usa fara a o mai inchide tipand spre Sara.
— Pot sa stiu de ce Calypso nu e aici? 
— Am incercat sa o sun insa are mobilul inchis, iar fixu-l e deconectat domnule. Cred ca ceva nu e in regula, Aida nu intarzie niciodata, spune cu o voce tremuranda.
— Fir-ar sa fie! Bine o sa i iei tu locul azi,la  sedinta iar dupa aceea o vreau pe Calypso aici!
— Da domnule Track.

    Davis se introarce brusc disparand din raza sa vizuala lasand in urma lui parfumul after-shaveu-lui sau ametitor. Cateva minute mai tarziu cei doi se aflau in sala de coferinta in asteptarea viitorilor asociati, Davis parea concentrat in a pune ultimele detalii in ordine, Sara se simtea oarecum stanjenita de situatia in care se afla. De ce Aida nu a venit? De cand e in aceasta firma pot spune ca ea era cea mai puctuala fata de mine, mereu ma acoperea cand trebuia sa o duc pe Kate la scoala. Totusi am acel sentiment ca ceva nu e in ordine, oare simte si el acest lucru?
   Gandurile Sarei sunt intrerupte in momentul cand noii asociati intra in sala. Saluta cu o inclinare a capului dupa care se aseza pe scaunui ei privind in directia lor. Davis se ridica aranjandusi actele cat mai profesional dupa care le strange mana respectoc. Avea chipul inexpresiv iar de cate ori o privea pe Sara o cuta i aparea pe frunte. De ce o deraja prezenta ei? Desigur prefera sa aibe alaturi secretara lui insa ofta resemnat si incepu sa deschida subiectul pentru care se aflau acolo. Dupa doua ore de negocieri Davis se ridica multumit strangand mana noilor asociati, in scurt timp in sala se aflau dor ei doi, Davis se aseaza pe scaun frecandu-si fata cu mainile.
— Pot sa stiu motivul pentru care a lipsit? 
— Nu stiu...Eu nu am...
— Du-te dupa ea Sara! Am nevoie de ea...pentru dosare spune inghiting in sec.
— Da domnule!

  ***

Davis se afla in biroul sau incercand sa citesca noile propuneri insa mintea i fugea la ea. Isi simtea gura uscata, nici macar cafeaua adusa de una din angajatele lui nu i placea, nu avea același gust daca nu era adusa de ea. I lipsea aroganta ei, sfidarea ei, modul cum il subestima, privea spre biroul ei si simtea un nod in stomac. Fir-ar sa fie Calypso unde umbli!      
  Lua o gura de cafea si incepu sa tasteze de zor cand telefonul suna...
— Domnule sunt in drum spre spital, Aida e in ambulanta!
— Poftim? Ce s-a intamplat? tuna vocea lui, ne vedem acolo!

   Sarise ca ars de pe scaunul tapitat si isi lua cheile masinii si telefonul mobil dupa care iesi ca o furtuna din birou. Ajunse in fata liftului cand usile se deschisera lasand la vedere postura unui barbat inalt , parul grizonat ii pune in evidenta ochii negrii. Davis se opri brusc in fata lui raspufland pe nari iritat. Pe bune tocmai acum?
  — Davis! Tocmai veneam spre tine.
  — Buna tata, uite am o intalnire urgenta la care am intarziat, vorbim mai tarziu spune in timp ce usile liftului se inchideau. Isi verifica Rolexul de pe mana si pufai enervat. Ora de varf la naiba! Urca in masina lui sport apeland intre timp numarul Sarei, insa nici un raspuns. La naiba cu telefonul ala! Dupa jumatate de ora prin trafic ajunse in fata spitalului, inchise usa insa nu le blocheaza. Fara sa mai intrebe nimic urca scarile la etajul unu unde o zareste pe Sara stand cu capul in palme, mici pete de sange se aflau pe manecile camasii ei, simtia cum il cuprinde panica iar inima i batea mai repede.
  — Sara, ce s-a intamplat? Te-am trimis sa o aduci la birou nu la spital, spune incercand sa i ridice moralul. Pff...scuze incercam sa...ii privea ochii in lacrimi si putea vedea spaima pe chipul ei. Se aseaza langa ea privind inspre usa din fata lui. Ce anume s-a intamplat Sara?
— Am ajuns in fata case insa usa era inchisa, stiam ca tine o cheie sub ghiveciul de muscate roz, asa ca am luat cheia si am intrat, era o liniste sumbra in casa, pana cand am vazut cioburi pe podea si dare de sange. Am strigat-o! Jur ca am strigat-o! Spune prinre suspine. Am...am intrat in dormitor si am vazut...plangea si suspina precum un copil, Davis isi tinea respiratia iar inima i batea cu putere. Ce naiba se petrecuse acolo? Sara nu inteleg! Ce ai vazut unde e Calypso? La naiba raspunde femeie!
— Era inconstienta Davis! Era pe pat, plina de sange si vanatai. Totul in jur era patat de sange, nu inteleg nici eu! Țipa intr-un suflet. Am chemat ambulanta dupa care restul il sti.
— Acum unde e ?
— E in sala de operatii, din cate am inteles are hemoragie interna. Davis nu stiu ce s-a intamplat, dar imi e teama!
— Shh, va fi bine. Ma duc sa vorbesc cu cineva spuse el, maxilarul ii zvacnea si avea pumnii inclestati, observa o asistenta roscata de varsta a doua iesind din salon, o asalta cu intrebari insa se pare ca nici ea nu stie nimic. La dracu! Pasi apasati se aud in spatele lui si se intoarce brusc observand pe cineva cunoscut.
— Dr.Rogers!
— Davis Track, ce cauti aici ? S-a intamplat ceva cu Gloria?
— Nu mama e bine, uite nu stiu cum sa sa-ti spun, insa a fost adusa o fata, Aida Calypso, inalta bruneta...
— Da e in operatie, o cunosti? Raspunse cu o inclinatie a capului, lasand ochii pironiti in margine unei usi de lemn.
— Ia loc, am sa te chem in biroul meu cat de repede aflu ceva.

    David se intoarse in mica sala de asteptare, Sara purta o conversatie aprinsa cu cineva, insa nu se obosi sa intrebe, stia de vorbea cu sotul ei de care e separata de un an.
  — Sara...du-te, raman eu si te sun daca aflu ceva.
  — Esti sigur?
  — Da, oricum am anulat tot pentru azi.

Sara i oferi o imbratisare soptindu-i la ureche ca totul va fi bine, dupa care pleca grabita. David se tranti pe scaunui din plastic alb cu fata in maini, era agitat, nervos si avea multe intrebari si nici un raspuns. Cateva asistente alergau pe hol intrand fiecare unde erau chemate. Stomacu incepu sa i scoata sunete, nici macar nu isi aducea aminte cand a mancat ultima data. Defapt isi aminti ca a servit un mini aperitiv in clubul lui Megan. Isi simtea pleoapele grele, privi ceasul de la mana si observa ca au trecut mai bine de opt ore si totusi nu afla nimic, corpul ii era amortit de la scaunul mic si incomod. Se ridica si incepu sa se plimbe inainte si inapoi precum un leu, nervii i clocoteau, nu stia ce anume il macina mai tare faptul ca era ignorat avand in vedere numele sau, sau sentimentul fata de Calypso? Telefonul i suna si raspunse cu o voce ragusita.
  — Mama...
  — Fiule, ce se petrece? De ce te afli la spital, toate canalele sunt impanzite de stiri! Unde esti? Esti bine?
  — Ce? Fir-ar! Inchise ochii razamandu-se de perete cu o mana in buzunar. da mama sunt bine, nu iti face griji. Iti voi povesti mai tarziu. Trebuie sa inchid. Te iubesc.
  — Am incredere in deciziile tale fiule, astept sa ma suni.Si eu te iubesc.
  Inchise telefonul lasandu-se in jos pe gresia rece cuprizandu-si capul in palme. La dracu!

***
  O ora mai tarziu doctorul iese din sala apropiandu-se de Davis. Dormea cu capul in maini, aproape ca sforaia.
  — Davis! Davis! Doctorul ii cuprinde umarul scuturand usor, Davis..
  — Scuze, am...nu vroiam sa adorm. Se ridica de jos simtind ca oasele i se rup, era amortit si capul ii vajaia ca dupa o betie crunta.
  — Vino in biroul meu, iti voi aduce o cafea, cred ca ai nevoie...
  — Nici nu iti dai seama, spuse umandu-l pe doctor pe culoarul prea luminat pentru ochii lui. Cat o fi ceasul?
  — E trecut de miezul noptii spuse doctorul peste umar, dandui de inteles ca gandea cu voce tare. Aham...

  — Fa-te comod spuse doctorul in timp ce i aseza o cana aburinda de cafea neagra in fata.
  — Multumesc, apreciez ceea ce faci spune privind cana albastra .
— Uite Davis, eu si mama ta am fost colegi, si suntem prieteni. Pe tine te stiu de mic, si nu as face sau zice ceva care sa te ofenseze, insa vreau sa stiu adevarul spuse privindul pe Davis peate ochelari.
  — Adevarul?!
  — Davis fata a fost la un pas de moarte, sunt nevoit sa chem politia , vreau sa stiu ce amestec ai tu aici Davis Track!

Tamplele i zvacneau si inima statea sa i iasa din piept, iar daca privirea ar ucide doctorul era ingropat deja! Strangea manerele scaunului cu toata forta, cunvitele doctorului i rasunau precum un ecou.... la un pas de moarte!

Dragii mei, stiu ca nu am postat de mult dar sunt la munca in italia. Azi am avut liber si am scris acest capitol, nu stiu ce a iesit din el, deoarece pe cand sa imi scriu ideea ma striga fie sefu fie nepoatasa daca nu soramea...deci i un talmes balmes aici. Sper sa puteti sa imi lasati o mica parere. Va pupacesc si va doresc spor la scris si lectura placuta!:-) 
                                            A.Loredana