Parfum si gust de cafea

Capitolul 6

  Cu mâna încleştată în părul ei, Jack blochează uşa şi trage draperiile, o aruncă precum o cârpă pe canapeaua maro după care se îndreaptă spre barul din livig unde îşi turna un pahar de coniac.

—Se pare că ai o viaţă bună aici, lucrezi cu un bogătan, ai o casă mare, şi bani presupun.

— Du-te dracului Jack! De ce ai venit?

— O iubito...dar de la Dracu vin. Am venit după tine, spune-mi nu mi-ai dus dorul, în tot acest timp cât ai fugit?

— Eşti un pshihopat dacă crezi că vei scapă cu bine. Sunt mândră de mine că am scăpat din mâinile tale, şti foarte bine că nu mai e nimic de spus după atâţia ani. Apropo cum ai ieşit? Ai dat mită? Pff...ceva normal pentru ţine.

— Am fost eliberat pentru bună purtare...

    Râsul cristalin al Aidei răsună puternic în micul living, nu i venea să creadă ce tocmai auzise însă zâmbetul i dispare când îl obesrva desfacandu-şi cureaua neagră a pantalonilor. Ce avea de gând să facă? Să o violeze? Înghiţi în sec privind imaginea din faţă ei, lacrimile ameninţau să iasă însă refuză categoric să îşi arate slăbiciunile în faţă lui.

— E timpul să înveţi şi tu ce înseamnă bună purtare târfo!

   Prinse capătul gros al curelei şi jncepu să i biciueasca trupul precum unui animal fără apărare. Ţipetele ei înnăbuşite de pernă răsunau cu putere însă asta nu îl opri. Îşi afundă mâinile în părul ei ridicând-o cu toată forţă în picioare, după care o lovi puternic în stomac. Aida gemu după care se prăbuşi ghemuită pe podeaua rece. Se apleca asupra trupului ei ghemuit, îi mângâia chipul brăzdat de dungi roşiatice. Picuri mari de sânge pătau pardoseală gri însă asta nu îl opri.

— Eşti al dracului de frumosă şti? Hai arată-mi cât ţi-am lipsit. Îi ridică pe jumătate trupul sprijinindui spatele de marginea canapelei, îşi afundă nasul în scobitură gâtului lingând fiecare părticică din pilea brăzdată de lacrimi şi sânge. I prinse sânul în mâna strângându-l cu toată forţă gemând animalic. Gemetele ei de durere i provocau o plăcere de nedescris şi începe în ai rupe hainele de pe ea .

— Te rog...opreşte-te! Lacrimile sărate i se contopeau cu picurii de sânge . Îşi simţea trupul brăzdat de dungi fierbinţi, fiecare muşchi îi era încordat iar mâinile îi tremurau frenetic. Se zbătea precum o căprioară în gură leului însă în zadar, trupul ei gol se află în mâinile lui pătate de sânge. Dintîi lui lăsau semne adânci pe gâtul ei însă nu mai putea lupta. Închise ochii lăsându-se pradă poftelor lui bolnave.

***

  Deschise ochii pentru o clipă însă nu reuşea să distingă nimic, corpul îi era amorţit şi rece. Se simţea goală şi folosită.    Îşi trecu limba peste buzele crepate şi umflate, gustul metalic al sagelui şi lacrimi sărate i se contopeau în gură. Îşi atinse cu vârful degetelor buzele , sâsâii printre dinţi de usturime, îşi înalta capul de pe podeaua rece sprijinandu-se în mâini, cu ultimele forţe se roţi prinzan-d marginea canapelei pentru a se ridică, durerea ascuţită în stomac o făcu să se prăbuşească neajutorată pe canapea. Privea impasiva dârele de sânge de pe podea şi hainele ei rupte aruncate pe jos. Imaginile din seară respectivă i veneu în minte provocându-i greaţă fără margini. Telefonul i sună de câteva minute însă oricât încerca să ajungă la el durerea era mult prea mare. Îşi cuprinse faţă în mâini lăsând un val de suspine şi lacrimi să îi mângâie durerea. Plângea şi strigă cu privirea în tavan precum un copil rănit. Nu ştia ce anume doare mai tare, durerea fizică sau durerea din suflet. Se ura pe ea însăşi pentru slăbiciunea ei faţă de el, se ura că nu i ţinuse piept şi se lăsase pradă carnagiilor lui bolnave. Cu o ultima forţă se ridică, târându-şi picioarele vărgate şi pline sânge spre baie . Tresări când tălpile ei atinse gresia rece, ocolii oglindă, îşi imagina cum arată însă nu era pregătită să îşi înfrunte propria imagine . Închise uşa cabinei de dus şi lasă apă rece să i mângâie rănile, privind în jos observă apă roşiatică dispărând în canal. Nenorocitule! Cum ai putut să îmi faci asta! Ţi-am cerut milă precum un copil şi tu doar rădeai de durerea mea! Blestemat să fi Jack! Te urăsc! Te urăsc ! Prinse suportul duşului pentru echilibru şi lasă toată durerea să o învăluie, nu putea controla multitudinea de sentimente ce o învăluiau. Pieptul îi era zguduit de suspine amare, simţea cum toată carnea de pe spate dădea să cadă la fiecare picătură de apă rece. Îşi turna în palmă tremurândă puţin gel de dus şi îl aplică pe pielea plină de vânătăi.
Trecu cu palmă peste suprafaţă rece şi aburită a oglindei ,ţinea ochii închişi. Nu era pregătită să înfrunte adevărul. Se sprijini cu mâinile de chiuvetă şi îşi deschise ochii. Chipul i se schimonosi când îşi văzu chipul, avea buza de sus spartă şi umflată, o dungă mov îi traversa obrazul înspre tâmplă iar gâtul îi era plin de urmele dinţilor lui. Se întoarse într-o parte pentru a privi spatele, plin de dungi negre brăzdate de pe o parte pe altă. Simţea cum picioarele i tremurau , se lasă jos pe gresia rece plângând. Doamne cu ce am greşit? Ce am făcut să merit asta? Fiecare gură de aer era un chin, simţea că i se rupe pielea de durere. Se ridică cu greu de pe gresia rece ţinându-se de vasul toaletei. Cu paşi legănaţi intră în dormitorul semiluminat aşezându-se pe o parte în pat. Închise ochii sperând să i se ia toată această durere. Îşi dorea să adoarmă pentru totdeuna. Cu ochii impajeniti de lacrimi privea aburii ce ieşeau din baie imrastiandu-se în camera. Parfumul gelului de dus se simţea vag. Prinse pernă rece la pieptul ei plângând şi suspinând până căzu într-un somn adânc...