Parfum si gust de cafea

Capitolul 9

Telefonul îi suna de cu zor, scoase un marait gutural si raspune cu o voce ragusita fara a privi ecranul.
- Da!
- Davis te sun de cateva minute, spune Gloria iritata. Trebuie sa vorbim!
- Mama te sun mai tarziu...
- Davis Dominic Track sa nu indraznesti sa-mi inchizi! tipa vocea ei .
- Voi fi acolo intr-o ora, spune oftand.
Ura cand i se spunea asa insa stia ca atunci cand Gloria i spunea tot numele era ceva serios. Se ridica vizibil iritat intrand in baie injurand printre dinti. Nici macar nu stia cat e ceasul, se resemna si intra sub ploaia fierbinte a dusului.
O ora mai tarziu se afla in fata casei unde a copilarit, lasa masina in fata portilor uriase din fier forjat, nu avea de gand sa stea mult, ca de obicei. Apasa butonul mic alb din coltul de sus, Martha femeia care a fost ca o mama pentru el ii deschide usa zambind, avea cateva cearsafuri in brate insa asta nu o impiedica sa i aseze un sarut pe crested lui David.
- Buna Martha.
- Buna dragul meu, doamne ai mai crescut! Insa tot chipes esti spune razand. Ia spune nimeni nu ia cucerit inima printului?
- Martha...ii privea ochii albastri blanzi, parul ei parea cu o nuanta mai deschisa, desi avea o varsta inaintata nu a lasat familia noastra pentru nimic. Mereu a fost parte din familie. Stia mereu cand ceva ma apasa, de ea nu puteam sa ascund nimic. Daca aveam un secret de ascuns in fata ei parca eram hipnotizat, turuiam ca o masina stricata. Ma intreb daca mai are acelasi efect si acum. Gandurile i-au fost intrerupte de sunetul tocurilor pe scarile de lemn.
- In sfarsit! Spune Gloria desfacan-d bratele.
- Mama...
I saruta fruntea dupa care intra in salonul de oaspeti, desi era casa unde a copilarit totul in jur i parea strain. S-a dezobisnuit de acest lux, prefera micul apartament. Martha intra in salon cu o tava argintie asezand-o pe masuta de sticla.
- Ceai sau cafea?
- Cafea...multumesc ii sopti in ureche.
Gloria isi curata gatul in atentia lor, Davis o privi cateva secunde, dupa care lua ceasca mult prea mica si sofisticata pentru mainile lui. I era dor de canile in care obisnuia el sa bea. Mari si simple.
- Nu am mult timp, facu o pauza dupa care privi in irisii ei. De ce m-ai chemat?
- Esti diferit, spuse ea in timp ce isi impreuna mainile in poala rochiei.
- De asta m-ai chemat spune bufnind. Cred ca am mai discutat asta mama. Gloria simti raceala din cuvintele lui.
- Stiu, facu o pauza parca cantarind optiunile care le avea, dupa care se ridica inaintand spre peretele de sticla. Padurea si pajistile imense se vedeau atat de pasnice. Am vorbit cu tatal tau! Si am luat o hotarare pentru binele tau, dar si al nostru. Am dori sa va unim destinele tie si lui Janet.
- Pofim? O privi indelung pe Gloria, parca nu era sigur daca auzise bine ceea ce tocmai i-a relatat.
- Mama... Janet e angajata mea! Presa stie asta, o casatorie cu ea ar duce la o explozie a mediei asupra noastra! Asupra mea!
- Aham..., si escapadele tale Davis? Hmm? Ele cum erau mediatizate? Tocmai de aceea eu, adica noi credem ca e de cuviinta mai usor asa. Apele se vor mai calma iar imaginea familiei Track va fi pusa intr-o lumina buna. Davis nu poti ramane pe veci asa!
- Imaginea familiei... Davis aseza ceasca pe masuta de cafea dupa care se ridica in picioare. Isi baga mainile in buzunare si inainta cu capul in pamant spre ea. Cand ajunse in fata ei o privi adanc in irisi, parca cautand acea farama de adevar. Chiar daca isi iubea mama stia ca nimic nu va schimba realitatea. Isi apleca capul in zona urechii ei fara a scoate mainile din buzunare, si ii sopti pe un ton calm si rece.
- Imaginea familiei ai distrus-o tu! Nu eu! Scoate-ti ideea casatoriei naibi din cap!
Isi indrepta spatele lat si iesi din salon fara a privi in urma. Nu avea rost , acolo a fost. Stie cum e, rece dureros si al naibi de urat. Prefera prezentul. Intra in bucatarie sarutand mana Marthei dupa care urca in masina gonind pe strazi, soarele apunea incet, o zi s-a dus, alta avea sa vina. Oare ce avea sa aduca? Privind soarele rosiatic gandul ii fugii la Calypso, isi verifica telefonul insa nici un semn, nici o schimbare. Zeci de minute mai tarziu se afla in fata firmei, apasa butonul liftului si intra acompaniat de doua doamne in varsta, foste angajate ale tatalui. Zambi politicos si ascultand susotelile lor de branza de vacuta. Stramba din nas si iesi rapid in momentul cand usile se deschisera. O zari pe Sara in birou acoperita de un munte de dosare. Uitase ca acum prelua si munca lui Calypso.
- Buna Sara, isi trase scaunul si se aseza istovit. Arata obosit, gandurile ii era amestecate.
- Hei, sti ceva de...
- Nu, am trecut pe aici, am de trimis un mail important dupa care ma duc spre ea. Vrei sa vi? Spuse ridicand o spranceana..
- Multumesc dar...face semn catre dosare. Saluto din partea mea.
Iesi din biroul Sarei, privea in jur, mii de angajati, si totusi atat de singur...intra in biroul lui, aprinse lumina iar micul birou din colt parea pustiu asa cum era si el. Cum a putut o femeie sa i schimbe asa viata? Totul cu ea era mai colorat, acum totul e alb si negru. Deschise laptopul si trimise mailu spre firma tatalui, se lasa pe spate cu mainile sub cap si inchise ochii. Chipul ei senis ii aparu in mine, zilele can o sicana fara mila doar pentru egoismul lui. Adora sa o vada rosie de furie, parea o razboinica mereu gata de lupta, moment in care degetul ei ii atinse pieptul si se intreba daca ii auzise bumurile inimii. Ce avea acea femeie fata ce celelalte? Un mister...da asta era Aida Calypso, un adevarat mister. Imaginea cu ea pe patul de spital i reveni atat de clar in minte incat parul de pe ceafa se zburli i stant. La naiba, nici macar nu stiu ce a patit! Starea de nervozitate il inconjura, panica isi facea efectul, dar totusi nu isi putea explica nimic din ceea ce simte. Se ridica brusc lovind in stanga si dreapta, gafaind si zbierand, lucrurile erau imprastiate, vaza primita de la Martha zacea pe podea in mii bucatele, pozele inramate erau pe jos. Se lasa in jos razamat de birou, camasa ii era deacheiata iar parul cifulit, insa nimic nu se compara cu sufletul lui. Era pustiu dar totusi simtea durerea. Aerul nu era destul pentru plamanii sai. Dupa mult timp obrajii lui sunt mangaiati de lacrimi, lacrimi amare varsate de furie ai neputinta. Neputinta ca ea era acolo, imobilizata pe un amarat de pat cu aer infect! La naiba si doare! Doare gandul ca e in pericol! Doare totul ! Avea nevoie sa o vada, isi sterse obrajii cu maneca camesii si iesi furios din birou fara a da explicatii. Stia ca e privit de toti din firma da nici ca i pasa, o vroia pe Calypso!
Ajuns in fata spitalului lasa masina si urca grabit pe scari. Inainta pe holul puternic luminat de neoane, imagini cu o seara inaninte i reveni in mine dandu-i acel sentiment de deja-vu. O gasi din nou in acelasi pat, isi desfacu cravata azvarlindo intr-o parte a salonului, isi lasa pantofii la capataiu patului si se aseza langa ea cu grije, ferindu-i perfuziile si mana ranita. Isi asezase capul pe sanul ei simtindui inima cum bate. Isi trecu o mana usor peste abdomenul ei parca protejand-o de tot ce i inconjoara. Isi lipi nasul de barbia ei inspirand mirosul pielii ei.
- Noapte buna scumpo! I sopti in timp ce ii saruta usor barbia.