Alone

Capitolul 1

Singurătate. Un om menit singurătății  nu este nici mai bun, nici mai rău ca ceilalți. Este pur și simplu un om singur. Bine ai venit în lumea unde dacă ești tu însăți, nu este îndeajuns. Eu am ales să fiu eu însămi, și da, nu a fost îndeajuns.

  Azi a fost o zi obișnuită... Am privit din nou cum pleacă persoane de lângă mine, iar eu nu am făcut nimic. Pur și simplu am stat și am zâmbit. Mereu mi-am spus că nu am nevoie de nimeni, dar adevărul este că ei nu au nevoie de mine. Și acum, sunt doar eu și niște căști. Muzica vorbește într-un mod în care nimeni nu o poate face.

Și acum stau la o masă dintr-o simplă cofetărie, cu vechile mele căști în urechi, ascultând și privind spre prăjitura care tocmai mi-a fost servită. Stau și mă gândesc la tot. La ce am fost și ce am devenit, iar uneori când se termină câte o piesă, aud cum oamenii vorbesc și se distrează. Probabil nu realizează că în curând vor pleca cu toții. Acum, jucându-mă cu lingura în micuța farfurie, am auzit întâmplător o discuție care venea din spate:

—O vezi?

—Pe cine?

—Pe fata aceea tristă, cu o privire pierdută care stă singură la o masă mai singură decât ea.

—Ce-i cu ea?

—Obișnuia să mintă oamenii că e bine.

—Și acum nu o mai face?

—Nu, pentru că nu o mai întreabă nimeni cum se simte.

—De ce?

—A ales să se îndepărteze.

—De ce?

—A vrut să alunge oamenii inutili din viața ei. A crezut că toți îi vor răul. I-a alungat pe toți, fără să-și dea seama că greșește. I-a pierdut pe toți, fiindcă a vrut doar să fie bine. A reușit să alunge oamenii care nu ar fi plecat niciodată din viața ei.

În acel moment m-am ridicat repede, lăsând scaunul să se trântească de podea, și atunci am observat că am lacrimi în ochi. Am lăsat bani fix cât costa acea prăjitură și am plecat. De ce toată lumea crede că poate judeca? Nimeni nu îmi știe povestea. Ei nu înțeleg, iar eu nu pot explica.

Merg încet pe trotuarul pustiu, soarele începând și el să plece. Sunt doar o fată singură, tristă și cu gânduri ciudate. Într-un cuvânt, depresivă. Întunericul și durerea m-a ajuns din urmă, iar eu, am fost slabă. Îmi este dor de acele momente, de acea eu, dar cui îi pasă? Sunt doar un alt nimeni.