Alone

Capitolul 12

—Am așteptat atâta timp și mi-am dorit atâta timp ceva...un NOI...dar se pare ca va fi doar EU. Am terminat, nu mai lupt. Voi "sparge oglinzi" in continuare pana cand imi voi regasi propria reflexie, la fel de ranită și distrusă... pentru că atunci eu și reflexia mea ne vom reconstrui reciproc.

Săraca Elaine. Chiar a ținut la băiatul ăla. După ce mi-a vorbit mie, a continuat cu o șoaptă ca pentru sine:

—Dragă NOI, îți spun rămas bun. Mi-ai adus o lecție importantă. A doua oară ce-i drept... dar niciodată nu-i prea târziu.

Trebuia să spun ceva. Dar nu știam ce și de unde să încep. Ea era o fată care încă descoperea și încerca să scape.

—Elaine... Mi-a trebuit ceva timp să înțeleg și să accept că nu toți aceia care îți zâmbesc te și agreează. Că nu toți aceia care te complimentează te și plac și că nu toți aceia care te aprobă, sunt de acord cu tine. Vei înțelege și tu. Ai nevoie doar de mai mult timp.

Continua să mă privească atât de intens. Pentru două secunde, a trebuit să las privirea în jos.

—Nu știu unde ai stat ascunsă atât de mult timp, dar te plac din ce în ce mai mult.

Spunând asta, și-a descoperit dinții uimitor de albi. Nu am spus nimic. Am rămas la un zâmbet. Nu știam dacă pot să am încredere în ea. Doar că îmi era frică să ii spun tot ce gândesc, ca la final să plece cu toate vorbele mele, lăsându-mă pe mine goală. Nu și a doua oară.

—Spune-mi ce s-a întâmplat cu prietena ta.

M-am decis că pot să evit să vorbesc despre mine dacă o fac să vorbească despre ea.

—Prietena mea cea mai bună nu mă mai consideră prietena ei, pentru a nu-și supăra alte prietene, cărora nu le pasă nici pe sfert cât îmi pasă mie de ea. Asta e tot ce trebuie de zis.

Era ceva ciudat la ea. Știa că lumea nu e roz, dar își iubea viața în felul ei. Nu am mai vorbit de mult timp cu cineva atât de mult. Nu știam ce trebuie să îi spun sau ce trebuie să fac. Nici nu știam cum am ajuns aici, într-un parc. Eu cunosc parcul. Vin aici foarte des ascultând muzică, dar niciodată cu cineva.

—Povestea ta care e?

O întrebare pe care voiam foarte mult să o evit.

—Ce ar fi să mergem să luăm înghețată, apoi poate o să îți povestesc?

"Ține minte asta: toți par de treabă la început"

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Mai plictisitor nici că se putea. Următorul o să fie ceva mai interesant, sper:))
Keep in touch!✌️