Alone

Capitolul 8

Simțeam coperta aspră sub palmele mele. Acel verde prăfuit. Acel jurnal... Bunica mea a fost o luptătoare.
Deschid cu grijă acel caiețel pe care bunica mereu îl numea cel mai scump lucru pe care mi-l poate dărui. Deschid la prima pagină, și recitesc rândurile frumos scrise.

10 iunie, 1964

Nu știam. Nu știam de ce. Nu știam când. Dar știam că începeam să mă îndrăgostesc de el. Tot mai mult în fiecare zi. De atitudinea lui, de felul în care ochii lui albaștrii mă cercetau cu răbdare, de zâmbetul lui, de el în totalitate.
Și mă durea. Mă durea pentru că încercam să mă apropii de el, dar simțeam pereți de gheață între noi, care se mai topeau puțin când îmi spunea, pe un ton glumeț "te iubesc."
Dar cum să cred? Nu știam.

Nu știu cum să reacționez în acest moment. Dar dacă eram mama ei, sigur îi spuneam "Iar te-ai îndrăgostit? Off... copil prostuț ce ești. Altă treabă nu ai?"

Oamenii se caută. Se caută neîntrerupt. Zile. Săptămâni. Luni. Ani. Iar atunci când se găsesc... se împiedică. Se împiedică unul de celălalt. De ei înșiși. De orgolii, de așteptări, de temeri! Unii dintre ei nu se vor mai întâlni niciodată în această viață.
... Păcat!

  Am continuat să dau pagină cu pagină. Dar ceva mi-a atras atenția.

  3 august 1964

  Vine acel moment în care obosești.
  Obosești să mai cauți o persoană; obosești să îi mai vorbești, pentru că vezi că din partea ei nu vine niciun răspuns.
  Obosești să îți desenezi zâmbete false; obosești să-i mulțumești pe toți; obosești să te tot ascunzi, pentru a nu da prea multe explicații.
  Obosești să mai lupți; obosești să te ridici; obosești să vorbești, pentru că vezi că nu mai are cine să te asculte.
  Obosești să alergi; obosești să stai; obosești să fii trist, să îți umpli sufletul de gânduri negative.

  Și am început să mă gândesc la mine. Istoria se repetă, huh?

  N-am plecat niciodată atunci când a trebuit. Am așteptat întotdeauna ca dezamăgirea să atingă cote maxime înainte să inchid ușa pe dinafară. Am așteptat să se distrugă tot. Și asta pentru c-am vrut să fiu sigură că orice ar fi, n-o să mă întorc.

Cuvintele rănesc oamenii.