Alone

Capitolul 14

Unii te vor descuraja, te vor critica, judeca, te vor face să te simți slab din cauza unor eșecuri, sau pur și simplu din cauza unor lipsuri, fiindca niciun om nu poate face orice. Sunt oameni care te fac să te simți inutil comparându-te cu alții, sau spunându-ți: "Cum e posibil? De ce nu ai reușit? De ce nu ai făcut?", de parcă este total incorect ca tu să greșești. Să mă scutească cei care încearcă să comenteze, să-mi țină teorii și reproșuri. Asta e, am eșuat! Se întâmplă, este normal! 
Continui și voi reuși până la urmă. Nu este un capăt de lume și știu de ce sunt în stare, și mai ales că pot. Nu se oprește nimic aici, nici visul meu, nici încrederea nici speranța. Nu asculta oamenii care vor să te descurajeze, crede în tine și fă în așa fel încât să îți demonstrezi ție că poți mai mult, nu lor!

Asta gândeam înainte să eșuez de tot. Sufletu meu nu mai poate, eu nu mai pot face asta. Am îndurat până am căzut prea mult, prea departe.

Am decurs iar la vechiul meu obicei.
Lama rece aluneca pe pielea mea umedă. Muream încet...
Lacrimile intensificau durerea. Păcat că toate sentimentele aveau să moară odată cu mine. Eram hotărâtă. Podeaua rece prindea nuanțe vișinii. Eram în lumea mea. Pentru prima dată, am știut că zâmbesc. 

Adio...

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Aici s-a terminat și cartea. Poate e scurtă, dar e tot ce am gândit. Poate credeți sau nu, dar am lăcrimat scriind aces capitol. Îmi pare rău că nu am mai postat, chiar dacă e vacanță. 
Voi mai face un ultim capitol pentru mulțumiri. Mulțumesc că încă citiți, dacă incă citește cineva...
Mulțumesc!