Alone

Capitolul 7

"Ține minte asta. Toți par de treabă la început."
Oh, mama. Îmi e dor de tine și de sfaturile tale pe care doar acum le înțeleg cu adevărat.

Flashback

—Nu te baza pe nimeni în viață. Azi prietenii sunt cu tine, mâine ești singur.

—Da, mami. Acum putem să ne jucăm cu mingea în parc?

—Bine, dar...vreau să știi că te iubesc, mult.

—Și eu. Și eu te iubesc.

   End Flashback

Tatăl meu mi-a rupt inima în două înainte ca vreun băiat să o facă.

Mi-am promis mie însămi, să mă detașez de tot și de toți... nu mă mai consum, nu mă mai agit, nu mai încerc să conving, nu mă mai contrazic, nu mai dezbat, dar nici nu mai ascult, nu mai dau sfaturi și nici ajutor. Din umbră voi privi, zâmbind indiferent, ca la un spectacol ieftin.
Muzica mă ajută când sunt nervoasă. E printre puținele lucruri ce mă mai ajută. Și, din nou, îmi pun căștile în urechi, să nu mai aud sunetul mașinilor și vocile diferite ale oamenilor.

Simt că nu mai am putere. Nu știu cât o sa mai rezist. M-am săturat să port aceeași mască și să fie de ajuns un zâmbet fals și toți să mă vadă că sunt bine când eu mă sting pe dinăuntru. Simt că aștept pentru ceva ce nu va mai apărea.

Și... mamă. Îmi pare rău că m-am născut, pentru a fi un eșec.