La început îmi păsa. Îmi păsa foarte mult, iar acum acea păsare m-a adus în singurătate. Atunci, puteam să jur că și în ziua de azi noi vom fi împreună. Dar...
Știi ce?
Am obosit.
Am obosit să îmi pese numai mie. Să fiu mereu cea care întreabă "ești ok?", iar când vine vorba de mine cu toții să își întoarcă spatele. Încerc să vă ajut pe toți, dar voi nu dați un ban pe mine. Duceți-vă dracu' și voi și ideea voastră de "prietenie".
Poate că zâmbeam o zi întreagă și râdeam la toate glumele, dar nimeni nu știa ce se întâmpla seara târziu, când tot ce îmi doream era să nu mă audă părinții cum plângeam.
Cu fiecare lacrimă, mă simt mai nemuritoare. Dar îmi doresc din ce în ce mai des să nu mai fiu.
Datorită vouă nu mai cred în iluzii. Am învățat că faptele mereu demonstrează de ce vorbele nu înseamnă nimic. Și de aceea sunt așa. Nu am mai avut răbdare. Cine are nevoie de prieteni, dacă aceia sunt cu tine doar când e nevoie de ajutor? Mai bine singură, fără să fiu rănită de oameni. Dar ce mă rănește acum sunt memoriile din trecut, când eram o fată fericită.
Dar toate, rămân acum amintiri chinuitoare.
Vreau să îi mulțumesc enorm de mult lui TheBurnCookie pentru noua mea copertă. A lucrat la ea, fără să îi cer acest lucru și îi mulțumesc.
Și mulțumesc și celorlalți care îmi citiți cartea. Apreciez foarte mult.❤️
CITEȘTI
Alone
Non-FictionSe spune că țigara, alcoolul și boala îți fură din bani .......de singurătate nu se spune nimic.
