Womanizer

Ex-baby.

- Nu! Nu vreau să merg! -țip pe holul spitalului, iar mama trage de mine cu toate forțele. Ajungem în cabinetul medicului, iar el se uită oarecum surprins la noi.

- Domnule doctor, fata mea a cumpărat ceaiuri pe internet și conțin marijuana. -spune mama, iar eu încep să râd

- Câte a luat până acum? -întreabă doctorul, iar mama se uită amenințător la mine, așteptând să răspund

- L-am primit acum o săptămână, deci am luat câte una pe oră! -spun și încep să râd în hohote, nu apuc să termin, că totul devine negru în fața ochilor.

***
Mă trezesc cu o durere de stomac imensă, eram trează, dar nu puteam vedea nimic. Totul era la fel de negru ca atunci când eram în cabinetul doctorului.

- Am orbit! -țip și o asistentă îmi ia o cârpă neagră de pe ochi. Mă simt foarte proastă atunci când Cassy intră în salon prăpădindu-se pe jos de râs. Eram la spital, și asta nu mă miră deloc. Îmi amintesc în ceața de ceea ce s-a întâmplat, dar îmi amintesc.

- De cât timp sunt aici? -o întreb și mă uit mai atent la corpul meu, în mână aveam băgată o perfuzie ceea ce mă face să amețesc puțin având în vedere că nu suport acele.

- De o săptămână. Mă poți numii Super Drug Woman. -spune și se aruncă în pat lângă mine

- Da, da. Ce s-a mai întâmplat la liceu? -o întreb, iar ea începe să râdă

- Toată lumea vorbește despre tine! E posibil să fim mai populare ca Dylan și gașca lui. Carla a vomitat la prânz. Nina și-a rupt piciorul. Minah a fost exmatriculată, și Dylan e împreună cu o fată. -nimic nou deci, cu excepția ultimei propoziții, încep să râd în hohote când aud că Dylan e în cuplu

- Crezi că e serios de data asta? -spun încercând să mă calmez

- Pare a fi serios. Adică nu o tratează ca pe o cârpă, ca celelalte, dar ea pare să fie curvă. -spune și începem să râdem și să ne batem joc de el. Un medic intră fără să mai bată, probabil crezând că sunt încă inconștientă.

- În sfârșit. Din aceste șapte zile, cinci ați fost inconștientă și două, ați dormit. Se pare că marijuana v-a afectat visele și nu dormeați deloc noaptea. În această după-amiază puteți să vă întoarceți acasă. -spune se îndreaptă spre mine și îmi scoate perfuzia din mână. Îmi țin respirația pentru a nu țipa, și o aștept pe mama.

- Doamne! Puiul meu! Vin-o la mama în brațe. -spune făcându-mă de rușine în tot spitalul

- Unde e tata? -mă văicăresc pentru că pe el nu l-am văzut deloc

- E în deplasare, ști cât de multe furturi s-au cauzat în ultimele două săptămâni. E datoria lui de jandarm. -spune, iar eu oftez

- Să sărbătorim asta, cu o sesiune de shopping! -spune Cassy, și sărim amândouă în sus de fericire

- Nu, nu, nu. -încă ești foarte slăbită. -spun, mama și mă uit surprinsă la ea pentru că mă simțeam chiar bine

- Dar mamă, mă simt bine! Și îmi e foame. -spun pe un ton de copil mic și răsfățat

- Puteți merge să mâncați ceva, dar să vii acasă imediat. Trebuie să te pregătești pentru mâine. -spune amintindu-mi că mâine trebuie să mă duc la liceu, și că peste trei zile e excursia.
Eu și Cassy ne oprim la Subway și ne luăm câte un sandviș și continuăm să bârfim.

- Și ar trebuii să o vezi, este chiar drăguță, are aceeași înfățișarea ca a lui Carla. Dar caracterul ei e atât de murdar, iar el spune că e o relație serioasă, aproape am murit sufocată de râs când a spus asta. -spune și începe să râdă în gura mare