Womanizer

Survive

- Stai! Te rog! -țip și încerc să îl împing cu toată puterea.
În următoarea secundă mă trezesc transpirată și simțind cum nu îmi mai aveam propriul corp sub control. Încerc să mă calmez, dar nu reușesc să mă stăpânesc, așa că mă duc la baie cu viteza luminii și dau tot afară. După 10 secunde de vomitat, mă ridic scârbită de propria persoană. Mă spăl pe față și îmi privesc reflexia în oglindă, cinci minute. Cinci minute de privit cazul dezastruos ce rezultă traumatismul vieții mele. Am crezut, chiar am crezut. Am încercat să devin mai intimă cu Bryan, am crezut că o experiență bună, ar șterge-o pe cea proastă. Am crezut că dacă sar pe Aaron, am să pot șterge părerea și amintirea urâtă care mi s-a impus. Mă lipesc de peretele rece, care îmi face pielea de găină.

- Te rog. Ieși din capul meu. - sunt atât de penibilă încât îmi rog durerea să mă lase în pace, trebuie să învăț să trăiesc cu asta, și cu ideea că sunt șanse să rămân sterilă. Îmi pun mâna pe frunte și las lacrimile să curgă, suspin încet , în așa fel încât să mă calmez. Momentul acela îmi trece prin cap în continu, nu pot să fac nimic pentru a oprii asta și nu vreau să îi cer ajutorul lui Cassy, dacă se descurcă mai bine ca mine, nu vreau să o rănesc amintindu-i așa ceva, mai ales dacă poate a trecut peste. Ies din baie cu singura dorință de a petrece toată ziua în pat, dar alarma mă trezește la realitate, exact când mă arunc  în pat. Mă ridic înapoi, mă machiez mai mult decât deobicei pentru că fața mea e mult mai distrusă. Îmi iau o pereche de pantaloni de blugi și o cămașă în dungi. Îmi iau poșeta neagră, pun 2 caiete în ea și îi trimit un mesaj lui Cassy.

M. Wilson's p.o.v

- Unde mergi? -îmi întreb soția când o văd cât de grăbită e

- Îți pasă? -sper că răspunsul ăsta nu rezultă simptomele menopauzei

- Despre ce vorbești, bineînțeles. -spun, iar ea își dă pur și simplu ochii peste cap. Deschide ușa de la intrare și o lasă pe prietena fetei mele să intre și să ia micul dejun alături de noi.

- Ce faci Cassy? -o întreb în timp ce iau o felie de pâine prăjită

- Chiar vă pasă? -mă întreabă cu o privire sarcastică

- Ce se întâmplă cu toate femeile din casa asta, bineînțeles că îmi pasă. -spun puțin iritat

- Bunica mea e răcită. -spune și ia o gură din sucul de portocale

- Hmmm... vezi? Nu e așa de grav. -spun cu un zâmbet tâmp pe față, prefăcându-mă că îmi pasă

- Nu și când suferi de hernie și boala oaselor de sticlă. Doar să strănute și se împrăștie peste tot. -mă uit la ea cu o privire dezgustată

- Ai dreptate, nu îmi pasă. -spun și continui să mănânc

Jessica's p.o.v

- Sunt gata, putem pleca. -spun și o iau pe Cassy de braț înainte de a avea o discuție jenantă cu tatăl meu

- Ce faci azi? -îl aud înainte de a ieșii din casă

- Nu îți pasă. -spun și închid ușa.

- Nu era nevoie să te grăbești, am avut deja o discuție jenantă cu tatăl tău. -spune Cassy amuzată în timp ce eu îmi dau ochii peste cap.

- Cred că tatăl meu are un plan de prost gust în cap. -spun puțin iritată

- Iar vrea să facă un pact cu evreii și să înceapă al 3lea război mondial împotriva nemților? -spune, amintindu-mi cele 3 luni în care făcea reuniuni numai despre subiectul ăsta