Not real love.

52 2 0
                                    

- Alo? -răspund obosită la telefon

- De ce nu ai venit la prima oră? -prima oră? Mă uit la ceas și văd că e ora 9:10, alarma nu mi-a sunat și afară plouă cu tunete și fulgere, ah ador vara.

- Vin acum. -închid telefonul și mă pregătesc cât de repede pot, în 20 de minute sunt gata plus 15 minute până ajung la școală, cred că ajung abea la a 3a oră, ce bine, urăsc istoria. Ies din casă bineînțeles urlând pentru a da de știre că am plecat, pentru a trezii toată casa. Ajung în 20 de minute la școală udă din cap până în picioare și îmbrăcată în alb pentru că orice persoană se îmbracă în alb când plouă. Îmi dau ochii peste cap la cât de stupidă pot fi uneori și intru în clasă după ce se sună.

- Doamne, ești chiar proastă uneori. -spune Cassy și începe să râdă

- Da, așa e. -spun și mă pun la locul meu lângă ea

- De ce ști atât de obosită și de ce nu ai luat o umbrelă? -mă întreabă Carla și ea amuzată de situație

- Pentru că urăsc umbrelele și nu am avut timp să-mi fac duș azi dimineață. -spun așteptând din nou râsetele lor

- Aveți probleme grave. -o aud pe Jasmine cum se plânge de comportamentul nostru, sau mai mult al meu.

- Cine ești? -o întreb încruntată pentru a o enerva și mai mult

- Ești o adevărată copilă! Și să nu te mai prind lângă Dylan, noi ne iubim cu adevărat! Așa că lasă-ne în pace. -țipă și acum toată clasa era cu ochii pe noi

- Ești amuzantă, clasa asta se simt ca la circ de când ai venit. Mulțumim pentru divertisment, acum lasă-mă să dorm. -spun și o ignor complet, ceea ce o enervează și mai tare, dar se resemnează și se așează în spatele meu lângă Dylan.

- Ce facem deseară? -o întreb pe Cassy

- Lăsăm ploaia să cadă din cer și... -o întrerup imediat pentru că știu că știe despre ce vorbesc

- Mâine e ziua ta, în sfârșit crești și tu. -spun și începem să râdem

- Mă gândeam să facem o petrecere în pijamale și să ne uităm la seriale până... -o întrerup din nou

- Nici să nu te gândești că asta va fi ziua ta! O să organizăm o super petrecere la tine acasă! -spun și Mary și Carla aprobă

- Dar... -nu o las să termine, din nou

- Toată clasa e invitată la ziua ăsteia în seara asta la ea acasă! -țip și toți țipă că vor fi prezenți

- Uiți că am un frate?! Nu vreau să se lingă cu toate din clasă! -șoptește nervoasă

- Am eu grijă de el. -spun și îi fac cu ochiul

- Ai început din nou să iei pastile cu droguri? -spune și ridică o sprânceană

- Știi că ăsta e tratamentul dat de ginecolog. -spun și încep să râd

- Da, dar sper că nu iei 5 pe zi. -spune amintindu-mi de acea perioadă în care am ajuns la spital din cauza asta

- Iau una! Și nu, nu pe oră. -spun și începe să râdă

- Deci, ce cadou vrei? -spune Michael cu un zâmbet pervers și îi las locul meu, Bryan ia și el un scaun și se așează pe el, nimeni nu se gândește la mine?

- Eu unde stau?! -spun nervoasă, Bryan îmi face semn să mă așez în poala lui, nu suntem împreună. Doar că el ma tot bate la cap să-l facem pe Dylan gelos și din întâmplare chiar ne-am apropiat ca prieteni, și chiar credeam că era mai posibil să fiu cu Dylan decât să fiu prietenă cu Bryan.

Womanizer Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum