- Trezește-te! E timpul să profităm de vacanța asta împreună! -țip în urechile lui Cassy atât de tare încât cade din pat, nu spune nimic doar se duce la baie cu ochii închiși.
- Unde mergem? -intră Bryan în cameră și se aruncă în pat lângă Dylan
- Nu știu unde mergeți voi. -spun și se uită amândoi urât le mine
- Mergem unde mergeți voi. -spune Dylan în timp ce-și scoate telefonul de la încărcat
- Ba nu. -spun și se privesc amândoi amuzați.
- Având în vedere că ieri te-am auzit că i-ai spus lui Cassy că vrei să ieși în oraș. Le-am spus băieților să vină cu voi, și noi suntem băieți. -spune Bryan și chiar nu are niciun sens. Logica lor mă depășește. Oftez și mă duc pe terasă pentru că am două apeluri pierdute de la Aaron și nu vreau să audă Dylan tot.
- De ce nu răspunzi așa de importantă te crezi? -mă întreabă direct
- Nu mă mai suna și nu-mi mai trimite mesaje! -spun nervoasă, chiar dacă mă simt bine când îi aud vocea
- Știu că-ți place să mă auzi, știu că-ți place că mă dau din nou la tine. -strâng pumnul de nervi
- Ascultă, nu te-am uitat, dar vreau să te uit. Vreau să mă lași în pace. -spun și îl simt pe Dylan cum vine pe terasă
- Înainte mă implora să nu te las și acum vrei să te las în pace? Ce copil indecis. -spune și începe să râdă, îi închid telefonul în nas și închid ochii, pentru că știam că încă îl mai iubesc, dar nu pot să mă întorc la el ca proasta.
- Cassy spune că e gata. -spune Dylan și mă trage de încheietură spre el
- Alea sunt lacrimi, în ochii tăi? -mă întreabă și doar dau negativ din cap
- Ești o mincinoasă, vicleană și rea. -spune și îmi trag mâna din a lui
- Nu plâng! -spun nervoasă și trec pe lângă el, ajung în cameră și îmi iau poșeta, bineînțeles cu Dylan pe urmele mele.
- Mă duc să le spun băieților să vină. -spune Dylan, dar îl opresc imediat
- Nu mă interesează ce faci, dar nu vii cu noi! -spun, evident el pleacă în timp ce vorbesc. Cred că eu și Cassy ar trebuii să plecăm la 5:00 dimineața, așa poate câinele ăla nu ne mai urmărește.
- Repede să mergem înainte ca... -spun, dar mă opresc când îl văd pe Bryan, Emma și Hanna lângă Cassy. Oftez când aud băieții cum coboară scările, până la urmă mai bine stăteam acasă. Ieșim din casă și începem fiecare să vorbim despre lucruri diferite.
- L-am refuzat și i-am spus că sunt cu Dylan, dar ziua următoare m-a părăsit. -spune Emma, deci cei doi chiar au avut o relație? De ce mă mai mir? Nu știu cum toate pică la picioarele lui, când știu că pe el doar sexul îl interesează.
- Jess, tu ești cu cineva? -mă întreabă Evy și dau din cap negativ
- Dar, voi sunteți populare și sunteți singure? -se miră Emma și eu o privesc confuză
- Ce legătură are una cu alta? -spun și Cassy pare la fel de confuză
- Toată lumea știe că dacă ai un iubit te face și mai populară, doar dacă e popular și el, nu trebuie să învețe îneapărat la şcoala noastră. Dacă el nu e popular, o să pierzi totul și niciun băiat nu se va mai da la tine. -spune Evy și îmi dau ochii peste cap, popularitatea nu mă hrănește, așa că nu-mi pasă dacă sunt populară sau nu, nu-mi pasă dacă iubitul mei o să fie popular, atâta timp cât eu îl iubesc.
CITEȘTI
Womanizer
Fanfiction~ -Te iubesc. - Nici eu. ~ Așa zișii prieteni sunt și dușmani. El e doar un afemeiat, ea este o fată cu picioarele pe pământ, și realistă. Ei sunt ca Tom și Jerry. Atenție! Povestea va avea personaje din Kpop, dar vor avea nume normale, deci chi...