Womanizer

Again.

- Bună mă numesc Jasmine, mi se spune Jass. Vin din alt oraș în care m-am mutat înainte de a începe liceul. Sper să ne înțelegem bine. Oh și, hei Baby? -spune această Jasmine și îi face cu ochiul lui Dylan

- Hei babe, a trecut ceva. Vino lângă mine. -având în vedere că prietenul și colegul lui de bancă nu e la școală, de ce să nu profite. A trecut o lună de atunci și nu reușesc nici cum să mă vindec. Din contră e din ce în ce mai rău, sunt speriată de orice. Până și dacă tata mă atinge, țip și cred că și-a dat seama că ceva nu e în regulă.

- Azi merg la ginecolog, vi? -o întreb pe Cassy, nici ea nu se simte mai bine

- Îmi e frică. -spune cu o voce stinsă

- Și mie, dar trebuie. -spun cu același ton

- Fratele meu a întrebat de tine. I-am spus că ești deprimată și nu vrei să vezi pe nimeni, dar nu cred că i-a păsat, așteaptă-te să te trezești cu el în casă într-o zi. -simpla idee că un bărbat poate fi în casa mea îmi dă o senzație de frică și de nesiguranță și sigur, Cassy observă asta.

- Nu te mai pot ține așa trebuie să mergi la un psiholog. Îți fac programare. -spune speriată

- Crezi că sunt nebună? -o întreb ironic

- O să devii dacă nu te pui pe picioare. -spune și ea ironic

- Tu ar trebuii să mă înțelegi cel mai bine! Vreau să plec undeva unde să nu existe nimic și nimeni să nu mă vadă sau să mă deranjeze. -spun și îmi pun capul pe bancă cu lacrimi în ochi. Se sună în sfârșit și mergem la cantină, îmi vine să vomit. Acea Jasmine îi mănâncă efectiv gura lui Dylan, cum pot fetele să trăiască așa? Asta spun acum, dar acum 3 ani și eu făceam asta cu fratele lui Cassy. Ne așezăm la masă în cea mai mare liniște.

- De ce nu mănânci? Adori mâncarea. -spune Cassy îngrijorată

- Nu-mi e foame. Ai vorbit cu Michael de când ne-am întors? -o întreb în timp ce-mi verific mesajele

- Da, defapt cred că prietenii lui i-au spus ce s-a întâmplat și s-a simțit vinovat. -spune și ia o gură din mâncare

- Se tot holbează la tine. -spun amuzată pentru că și-a dat seama că l-am văzut și și-a întors capul, jenat

- Știu. -spune și ea amuzată. Din greșeală îmi pică ochii pe Dylan care se holba și el la mine, poate că ne bârfeau, ca deobicei. Orele trec greu, dar până la urmă trec.

- Nu vreau să merg, îmi e frică. -spun pentru că e prima dată când mă duc la ginecolog

- Trebuie să mergem. -spune Cassy și mă ia repede de braț înainte de a veni Dylan, a spus că el e responsabil dacă se întâmplă ceva acolo, deci trebuie să vină.
Se pare că s-a așezat pe bancă, cu acea fată nouă, acum îmi va fi mai greu să-i vorbesc.

- Hei ce faci? -mă întreabă Bryan, poate nehotărârea mi se citea în ochi

- Voiam să-l întreb pe Dylan dacă trebuie să vină cu mine la control, dar nu știu cum să-l întreb. -spun puțin stânjenită

- Jess, eu cred că ar trebuii să nu te mai apropii de el. Fata de acolo e prietena lui cea mai bună din copilărie și crede-mă că pentru binele ei, ar fi în stare să te omoare și pe tine și pe noi. -spune și pot vedea tristețea în ochii lui, cred că nu prea îi place de fata asta

- Dacă am înțeles bine, putem să mergem și fără el? -întreabă Cassy

- Da, defapt venim noi cu voi. -spune și îl trage pe Michael după el