Liceul Vampirilor

C3-continuare

Megan se uită la mine parcă ar vedea o fantomă.Nu îi vine să creadă ce sunt eu defapt.
-E-ești un Wolf?
-Da...
-Credeam că nu mai există Wolves în California.
-Eu sunt ultimul Wolf de aici, și cum am mai precizat, nu mai spune nimănui!Ok?
Megan pare neînțeleasă.
-Dar de ce? Te putem ajuta doar,noi nu avem nimic, cu Wolves, din contră, suntem amici.
-Nu de asta mă tem,ci de Noah Moonblood...
-O,dar trebuie să îi spui și fratelui meu. Te poate ajuta mult mai mult decât mine.
-Dar de ce?
-El e mai bun vrăjitor decât mine, eu încă iau lecții de magie de la el...
-Fratele tău e profesorul tău de magie?
-Ooo,haide!
-Scuze. Șiii dacă tu spui, ok.
Mergem să îl căutăm pe Derek. Pe holuri mii de studenți discutau ceva cum că Noah ar fii descoperit că mai există un Wolf aici. Clar am încurcat-o
Îl găsim pe Derek care nu părea prea încântat să mă vadă. Nici nu mă mir.
-Trebuie să vorbim despre ceva foarte important! Îi spune Megan în timp ce îl ia de mâneca tricoului și îl trage după ea.

Ajungem la bibliotecă unde ne asigurăm că nu se uită nimeni. Intrăm în camera secretă unde Derek se întoarce spre noi și zice:
-Ce este așa de important?
-În primul rând, despre ce vorbesc toți? Întreabă Megan
-Noah Moonblood a descoperit că ar mai fii un Wolf aici. E imposibil, au dispărut acum 12 ani.
-Nu chiar... Emma e un Wolf.
-Poftim?!
Derek se uită la mine ca mâța-n calendar în timp ce eu îi încuviințam răspunsul lui Megan.
-Emma, chiar este adevărat?
-Da...este.
Eu îi arăt ochii mei care din albastru-verzui se schimbă într-un albastru deschis foarte intens.
-Noah te caută! Trebuie să fac o vrajă pentru protecție. Spune Derek care se îndreaptă spre un raft plin de cărți.
Acesta ea una și începe să incanteze o vrajă. După ce termină în jurul meu apare un fum alb-gălbui care îmi ia din vedere.
Nu vedeam nimic din ce se întâmplă în jurul meu. După vreo cinci secunde fumul dispare. Nu mă simțeam de parcă s-ar fii schimbat ceva.
-Cum te simți? Mă întreabă Derek
-Mă simt de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic...
-Atunci a funcționat,nimeni nu te poate răni.
-Dar mă poate atinge cineva?
-Sigur, singurii care nu te pot atinge sunt cei cu intenții rele la adresa ta.
-Ok.
-Acum, mă scuzați, am repetiții cu trupa.

Derek pleacă din camera iar Megan mă ia și mă duce în curtea scolii.
Acolo Dylan și Connor stăteau pe telefoane și vorbeau.
Mergem la ei iar Dylan ca de obicei o sărută pe Megan.
-Ce mai e nou? Ne întreabă Connor
Eu mă uit la Megan iar ea înghite în sec și zice:
-Păi, ați auzit bârfa momentului?
-Cea cu Noah?
-Da, aceea.
Eu mă uit la Megan pentru că voiam să mă asigur că nu le spune și lor despre mine.

Derek P.(perspectiva)
Nu îmi vine să cred că Emma este un Wolf.
Aud clopoțelul, nu am ore ci repetiții cu trupa. Merg spre sala unde noi facem repetiții. Deschid ușa și îi aud pe băieți vorbind.
-...bravo frate.
-Ea chiar e ok.
-Sper că nu ai de gând să îmi furi iubita da?
Mă duc spre ei unde Raphael se uită la mine și îmi spune:
-Știai că Dante e împreună cu Emma?
La asta clar nu mă așteptăm.
-Nu... Felicitări!
-Mulțumesc, șii ce mai e nou? Mă întreabă Dante. În afară de Noah căreia visează Wolves în California...
-Nimic.
Eu de obicei nu îi mint dar acum nu am încotro. Trebuie să păstrez acest secret despre Emma. I-am promis asta.
-Deci începem azi? Maine e petrecerea și noi nici măcar nu am început. Spune Ian.
-Hai!Că Ian pierde trenul sau nush ce pierde. Zice Rapha în glumă.
Ian îi trage un cot. Eu merg și îmi iau chitara. Acum e acum. Piesa pe care o cântăm se numește Red Moon.

Dante P.
După ce termin repetițiile merg să o caut pe Em.
O găsesc afară, singură pe bancă uitându-se pe telefon. Merg la ea și o sărut. Vreau să îi spun secretul meu, știu că pot avea încredere în ea.
-Em, a-și vrea să vii cu mine.
-Unde?
-O să vezi.
Ea se ridică și vine după mine. O duc într-un loc ferit de vederile celorlați.
Emma pare uimită de imaginile de aici căci aici este un lac o pășune și un loc unde eu am pus un balansoar.
-Mereu mi-am dorit să aduc aici persoana dragă mie.
-Este superb aici! Îmi spune Em.
Eu o sărut și o iau în brațe iar ea își pune picioarele pe după talia mea. Nu am nimic în potrivă cu asta așa că o țin ca să nu cadă.
-Em... Vreau să îți spun ceva importat care vreau să rămână intre noi. Ok?
-Ce este dragul meu?
Ok, faza cu mine este că eu m-am născut ca și un Wolf dar tatăl meu era un vampir așa că la vârsta de 18 ani am devenit un vampir dar cu toate astea eu mă pot transforma într-un liliac dar și într-un lup.
Cred că Noah mă vrea pe mine.
-Ok, Em, deci... Eu sunt un vampir cum ști bine dar, sunt și un Wolf.
La vârsta de 18 ani am devenit jumătate vampir, jumătate Wolf din cauză că tata era un vampir și atunci l-am moștenitor pe el.
-Stai, ești un Wolf? Și la 18 ani ai devenit vampir? Stai puțin!Câți ani ai defapt?
Mă așteptam la astfel de întrebări. Așa că îi răspund.
-Da, sunt jumătate Wolf, da la 18 ani am devenit vampir și am 1455 de ani.
Emma se uită la mine ca la tablou.
-Dante...
-Ce este Em?
-Și eu sunt un Wolf...
-Ești... ca și mine?
-Da...exceptând faptul că nu sunt un vampir.

O las jos. Ea se uită la mine și îmi spune :
-Noah probabil că ne caută pe noi, sau poate doar pe mine.
-Nu știu...
O sărut.Sunt bucuros acum că știu cum merg lucrurile acum.

Emma P.
Nu îmi vine să cred că Dante e jumătate ca și mine. În sfârșit am și eu pe cineva care mă înțelege cu adevărat, am pe cineva care știe ce vreau, am pe cineva care chiar mă iubește...

Ok, m-am gândit să fac în acest capitol povestiri din perspectiva a mai multor personaje pentru că devenise cam plictisitor cu ideea că toate se întâmplă în perspectiva Emmei.
Sper că v-a plăcut!Bye.