După câteva zile în care totul parcurgea destul de bine în legătură cu școală, colegii ,prietenii și profesori...,mi-am dat seamă ca pe parcursul acestor săptămâni de liceu, am reușit să mă atașez de tot ceea ce mă înconjura, erau câteva persoane care mă făceau să radiez de fericire în jurul lor și să mă comport normal,adică nu trebuia să fac eforturi că sa fiu acceptată,pur ai simplu ma simțeam bine si asta era tot ce conta.
A urmat o nouă zi de școală, eram bucuroasă că pur si simplu începusem bine, adică eram comunicativă la ore, aveam păreri pe care le împărtășe-am si profesorilor, aveam note destul de bune, eu zic ca ma descurcam destul de ok fața de cum eram în trecut.
(Doamne ce amintiri groaznice am legate de școala generală și de toate persoanele din ea.)
Am decis că tot ceea ce face parte din trecutul meu îl voi da uitări, în special persoanele care mi-au făcut rău, asta nu înseamnă că dacă voi încerca să uit ceea ce mi-au făcut, îi voi putea ierta...
Nu nu nu !!!
Mereu voi păstra o fărâmă de dezgust și ură pentru aceste persoane, deoarece genul de persoane false si ipocrite mereu (m-au scârbit).
Eram iritată de acest comportament al oamenilor,era precum o mâncărime ce nu te lăsa să dormi, pentru că trebuia să te scarpini de durere.
(un exemplu cam prost,dar aceasta a fost si încă mai este părerea mea despre anumite persoane)Ceea ce nu am înțeles eu mereu este faptul că:
-De ce unele persoane judeca fără să cunoască situația?
-De ce critică, când defapt ei nu sunt în stare să își controleze propria lor viața?
-De ce le este ușor să vorbească ,dar nu sa și asculte?
-De ce ? De ce ? De ce?
Într-o zi am descoperit si răspunsul, iar acesta este.....
,,Deoarece viața lor nu este atât de interesantă precum a celui pe care îl bârfește , pentru că aceste persoane nu au creier, vorbesc fără să gândească sau să cunoască, deoarece asta fac niste paraziți mizerabili puși pe șotii, fac "mișto" de persoanele care sunt mai bune ca ei ,care au un suflet bun,care stiu de respect si rușine ,care își văd de treaba lor indiferent de situație " , sunt invidioși că nu pot manipula aceste persoane, că nu le pot schimba așa cum vor ei.
Deși trecutul meu a fost unul dureros, am continuat să merg mai departe pentru că doar eu stiu ce am putut trăi în toți acești ani, si doar eu puteam avea încredere în mine, ceilalți nici măcar nu au încercat să mă cunoască exact cum sunt eu, doar și-au creat păreri proaste despre mine,evitând adevărul.
Dar asta nu m-a doborât total, pentru că am continuat să trăiesc și să îmi văd de propria mea viața, fara sa ma mai împiedice părerile altora.
YOU ARE READING
Întâmplări Nevinovate
Teen FictionSunt timidă și o stiu prea bine, dar când vine vorba despre: Demnitatea și Principiile mele , nu pot călca pe ele , precum o târfă care nu se respecta. Prefer să gândesc înainte să greșesc. Deși am crezut că totul se sfârșește atunci când vine vorb...