In sfarsit, venise ziua in care puteam sa o vad pentru prima data fata in fata, sa o tin in brate si sa o sarut. Am stabilit sa ne intalnim pe un pod de langa crama din comuna noastra. La cat de entuziasmat eram, m-am incaltat si am plecat de acasa super-fericit, dar chiar atunci cand mai aveam putin pana la destinatie, mi s-au inmuiat picioarele, si in mintea mea navalise un gand.... " daca este o gluma, si daca ele vor face misto de mine ?? ".... dar ajungand si observand- o stand jos pe pod cu spatele catre mine, in timp ce sora ei ma privea... In acele momente aveam doar o singura teama... nu mai sarutasem niciodata, si imi era frica sa o vad , crezand ca nu stiu sa o fac.
Ma apropi de ea, aplecandu.ma si ridicand-o de jos, strangand-o in brate, uitandu-ma in ochii ei, ma las purtat de val si o sarut. Ce s-a intamplat dupa aceea a fost de-a dreptul mirific. Am inceput sa obtin curajul, de a o tine de mana, si de a o strange cu multa dragoste in brate.
Dar pacat ca intalnirea se sfarsise atat de repede, pentru ca era ceva superb, si totodata realizand ca intamplarile si lucrurile frumoase dureaza mai putin fata de cele rele care dureaza mai mult.
Sosise vremea sa ma intorc spre casa, lasand- o pe ea in fata casei ei, iar apoi indreptandu-ma spre casa, cuprins de o fericire nemaivazuta, era pentru prima data cand simteam cu adevarat ca iubesc , si ca inima rade in mine. Si acum, inca nu-mi pot da seama cat de ticnit, si vesel ma intorc de la fiecare intalnire cu micuta mea . Daca acum ai fi in fata mea, ti-as spune doar atat : mami, te iubesc!!
