Devil meets love

Capitolul 4

Acum ca am clarificat , puteti citi .

       Inima imi e in gat si pulseaza nebuneste,imi simt respiratia intretaiata si scadanta, frica pune stapanire pe mine si ma blochez atunci cand vad strainul ce se indrepta cu pasi moi spre punctul in care sunt ascunsa.Nu,inca nu stie ca-s aici,ca am fost martora la crima sa. 

       Intr-un moment neinspirat,ma dau un pas in spate impiedicandu-ma de o crenguta,acum privirea asasinului era atintita pe tufisul in care eram ascunsa.Fara sa-mi gandesc urmatoarea miscare,ma las purtata de adrenalina si incep sa alerg cat ma tin picioarele de repede prin ploaia torentiala ce se intetea si ma impiedica sa gasesc iesirea sau un loc sigur in noapte.In acest moment sunt sigura de un singur lucru:daca acel strain ma vaprinde eu voi fii urmatoarea sa victima.Trupul mi-e greu din cauza hainelor imbibate in apa si abia reusesc sa cotesc stanga total sleita de puteri,auzeam cum marea ritmul calcand in baltoace si improscand apa in afara trotoarului,cum i se izbeau stropii de ploaie de o geaca din piele,parca toate astea se intamplau inauntrul meu.Toate sunetele se auzeau atat de dinamic,incat ma surzeau.Stiu ritmul,stiu hotararea e o nepasare acuta.Nemilos. Mi-am intors privirea disperata,sughitand printre lacrimi ca sa-l zaresc cat de departe era de mine,proasta alegere,sunt un mecanism disfunctional.M-am impiedicat si am cazut pe trotoarul rece si alunecos cazand prada criminalului,lacrimile imi siroiesc obrajii iar subconstientul isi face de cap cu scenarii obscure in care tot o sa fiu impuscata.M-am tarat pe coate pe trotuarul umed,strangand din dinti cativa metri pana ce am fost cuprinsa de o mana ce se infasurase in jurul taliei mele.E timpul sa se traga cortina! mi-am soptit teatral  cand am simtit cum cealalalta mana a sa cotrobaindu-si buzunarul.Un moment,doua,trei,ce se intampla? Imi recapat calmul si  rasuflu usurata cand si-a imperecheat cealalalta mana cu cea din jurul taliei mele.O sa fiu violata. Aproape ca ma bufneste un ras amar,probabil am facut eu ceva in viata anterioara de mi-am meritat-o pe asta.Si-a dus chipul invaluit in intuneric la urechea mea soptindu-mi ''Sa nu-ti fie frica''  ,vocea sa melodioasa mi-a transmis fiori in tot corpul,asta spun toti.Desi,in mod cert,nu ma simt amenintata.Intunericul ii camufla chipul lasandu-i la vedere doar privirea,ma strange mai tare si simt acum corpurile noastre lipite.

  Mi-a mangaiat obrazul si o inghitire seaca a spulberat valul de tacere dintre noi. Eram muti, inconjurati doar de sunetul stropilor de ploaie si tipatul privirilor noastre.Ne priveam de parca ne-am cunoaste de ani de zile si tu esti cine,asasine?M-am dat un pas inapoi,iar el a ramas la fel de blocat de parca ar fii mangaiat urma ce o lasasem.Mi-am facut curaj sa graiesc doar in momentul in care m-am intors cu spatele si uitandu-ma in gol.

-Cine esti?Spun eu cu o stapanire de sine linistita.

-In momentul de fata,nu stiu...

-Ma asteptam la un nume,dar e bun si raspunsul acesta...

-De...Devil,spuse tusind de parca-si amintise in momentul respectiv.

-Te cheama Devil...Inteleg.

-Doar Devil,rase el observand ironia.

-Frumos nume!Am spus usor sarcastica.Acum pot sa stiu de ce nu as putea pleca in momentul asta si de ce ai ales sa ma lipesti de tine?

-Nu stiu,asa am simtit...Imi raspunse ignorand prima parte.

-Asta spun toti inainte sa te tranteasca de podea,respectiv trotoar si incep sa-ti rupa hainele si..si...spun dezgustata de imaginile pe care mi le confera subconstientul.

-Violurile nu sunt ''genul'' meu,spune intrerupandu-ma.

Ma linistesc vizibil,expirand tot aerul ce-l tineam in plamani.