Volumul II #2

172 17 6
                                    

Cand imi dau bluza de pijama jos,vrând sa ma schimb . Intra pe ușă......

Intra pe ușă....Adrien.
Adrien:Cioc Cioc Cioc.
Eu:Yaaaaaa.... Bate înainte sa intri.....
Adrien: ups.....Scuze.....*si iese încet pe ușă*
Eu:Ups....da . Ups...
Adrien:Îmi pare rău! Dar ...
Eu:Dar ce?
Adrien: Dar nu prea îmi pare!
Eu:Cee?
Adrien:Aveam o priveliște frumoasa.
Eu:Of Of Of. Băieți ăștia. Acum dute si stai jos daca nu vrei sa stai in picioare pana ma schimb.
Adrien:Pentru tine stau în picioare raza de soare.
Eu:Ok. Promit ca o sa dureze mult.
Adrien:Ce ai zis?
Eu:Ca promit ca nu o sa dureze mult.


Eu ma duc , imi fac rutina de dimineaata si cobor jos.

Ei doi erau in bucaataarie si vorbeau. Dar imediat cum am aparut eu, au schimbat subiectul.

Eu: Buna! despre ce vorbiti??*intreb eu curioasa*
Mama: aaaaaa.... despre nimic..... doar ii spuneam lui adrien cat de mult ma bucur ca sunteti impreuna si ca sunteti fericiti.* spune mama cu o voce mai subtire*
Eu: aha.....*nu se pricepe sa minta, sigur e ceva putred la mijloc.*

Adrien cand a auzit ce a scos mama pe gura si-a dat o palma peste fata incet

Eu: Ce ai patit? S-a intamplat ceva?
Adrien: Nu raza de soare. hai sa mergem.

Ma i-a de mana si ne indreptam spre usa. ma opresc brusc si ma uit cu ochii mici la adrien

Eu: Stai!
Mama, Adrien: Ce dece?
Eu: Mi-am uitat telefonul sus in camera pe noptiera. revin imediat.
Edrien:ok, Hai repede.

Eu alerg repede sus in camera. Logic caa nu mi-am uitat nimic, noi fi tembela, mai ales telefonul, nu am telefon nu am viata. Vreau doar sa vad daca mai vorbesc ceva, dar nimic, nu mai vorbesc nimic. Asa ca imi scot telefonul din geanta si cobor jos.

Eu: Gata!
Adrien:Ok printesa, hai sa mergem.
Eu: Ok, hai! Pa mama!
Mama: Pa scumpo!

Iesim pe usa si o luam incet spre parculet. Nici unul din noi nu a scos nici un cuvant. Parca eram la inmormantare, defapt si acolo e mai multa galagie. Gata pana aici , m-am saturat de linistea asta, o sa o sparg.


Eu: Si Adrien, ce ai mai facut?
Adrien: Nimic deosebit, dar tu?*spune el cu o voce inceata*
Eu:nimic!
Adrien!
Adrien: Da, da, ce e?
Eu: Ce s-a intamplat?
Adrien: Oaaiiiii....*se opreste in fata mea *
Eu: Pai ce?
Adrien: Uite , trebuie sa iti spun ceva!
Eu : Spune!
Adrien:....

























VA URMA.....






NEEDITAT.

SCUZE CA A FOST ASA DE SCUR DAR AM TEME SI IAR TEME SI TEME SI TEME. E ASA GREU.

STIU CA E PLICTISITOR DAR ACUM FAC SI EU CE POT.
VA IUBESC SI SPRE SA VA PLACA CHEAR DACA E SEC




#BYE#

Marinette Si Peripețiile EiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum