Marinette Si Peripețiile Ei

#32

Adrien:Iubit-o ....
Eu : Ce mai e ... Nu cred că mai e ceva de spus....
Adrien: Ba Da... Mai e ceva de spus....
Eu: Ce..?
Adrien: Te iubesc , Marinette. Nu stiu Dece chiar atunci când îți este lumea mai dragă. Trebuie sa apară ceva. Ca sa strice tot. Nu vreau sa plec. Dar trebuie. Nu pot sa stau aici de unul singur. Părinți mei pleacă , si trebuie sa merg cu ei. Îmi va fi dor de prieteni. De colegi Dar cel mai dor îmi v-a fi dor de tine , iubirea mea mica. Mereu vei rămâne în inima mea.  Nu o sa te uit niciodată. NICIODATĂ.
EU: ....
Adrien: Scump-o mai ești?
Eu: Da mai sunt .
Adrien: Te rog , iubire. Nu mai plânge. Te rog. Mi se rupe Sufletul cand te aud. Si o sa plâng și eu.
Eu: Nu pot.. 
Adrien: Ce nu poți , iubire?
Eu : Nu pot sa nu plâng. Pentru că te iubesc,cum n-am iubit pe nimeni. Si mi-e greu sa te las. Îmi va fi extrem de dor de tine.
Adrien :  Si mie iubit -o... Si mie....
Eu: Te iubesc!
Adrien: Si eu pe tine. Vii și tu la aeroport. ?
Eu: Normal. Ce întrebare e asta.

Când am auzit. Repede m-am dus am făcut un dush. M-am schimbat. Mi-am luat i pereche de pantaloni lungi negri , un tricou alb si tenesi mei albi ,  si am plecat val vârtej spre aeroport.
Îmi va fi greu sa ma împac cu gândul că Adrien nu va mai fi lângă mine.
Ce spun aici. 
Nu îmi va fi greu. Imi va fi extrem de greu.
Merg si merg.. si de odată vad un avion care a decolat.
Ma gândeam. Daca ăla era avionul in care era Adrien . Perfect asta îmi lipsea . Nici măcar  o îmbrățișare de rămas bun. Sau o ultimă privire.  Nimic.

Eram gata sa încep să plâng ca un copil mic. Dar de o dată , aud că mă strigă cineva. Si era    .... Era ....

Chiar Adrien. Când l-am văzut , am început să aleg spre el .
L-am luat în brațe, si atunci lacrimile mele au început să curgă. Ziceai că era un râu.
El încerca sa ma consoleze cumva. Dar în zadar.
Nu a reușit.
Eu: Am crezut ca ai plecat cu avionul care tocmai a decolat.
Adrien: Nu. Nu puteam sa plec fara sa îmi i-au rămas bun. Si in plus , avem avionul peste 3 ore. Deci mai putem petrece puțin timp împreună.
Eu: Sigur. Ce facem?
Adrien: Orice vrei tu suflețel !
Eu: Pai , ce zici sa mergem sa mâncam ceva , mi-e cam foame.
Adrien: Sigur. Haide....

Am plecat spre un restaurant. Sa mâncam ceva. Și bineînțeles să petrecem timp împreună, cat mai avem.....

Dar de o dată.....
.....
.....

Haideti. Injuratima.
Îmi pare rău.... Știți voi Dece.
Puteți sa ma înjurați, chist merit.

Sper ca v-a plăcut. Bineînțeles daca ați mai citit.
Va puup. Si eu tot va iubesc.
P.S. sa știți ca poza nu are nici o legătură. Mai ales a doua parte.