Marinette Si Peripețiile Ei

#31

Eu:Spune,ce e?
Adrien:Pai s-ar putea  ca eu si cu părinți mei să plecăm din această țară.
Eu: Cum adică?
Adrien:Adică să ne mutăm .
Eu: Nu ,nu se poate. Nu mă poți lăsa  aici singura.
Adrien:Dar ai prieteni,familia.
Eu:Da,Dar  tu nu înțelegi. Tu ești viata mea. Dacă tu pleci eu mor.
Adrien:Îmi pare rău  Marinette!
Eu o iau la fugă spre casă cu lacrimi în ochii.

Am ajuns acasă și am intrat în casă și am trântit ușa. Am urcat direct în cameră mea.
Mama,speriată vine la mine.

Mama- ce s-au întâmplat scumpo?
Eu- Nimic ,sunt bine*strig eu din pat , încercând să par ,că sunt ok.
Mama-Dupa cum ai trântit ușa aia. Nu prea cred. Hai ,te rog. Deschide ușa și hai sa vorbim.
Eu-Nu. Am zis că sunt bine. Nu am nevoie sa vorbesc cu cineva. Mulțumesc.
Mama-Sigura?
Eu-DA*spun aproape tipand*
Mama-Bine gata. Am înțeles  ,nu era nevoie să tipi.
Dacă vrei să vorbim , mă găsești în sufragerie.
Eu-Ok.

Mama a plecat si  eu am stat in continuare în pat. Gandinduma ce sa fac sa nu plece Adrien.
La un moment dat. Îmi sună telefonul.  Era Adrien.
Sa ii răspund sau nu. Dacă îi răspund  o să isi dea seama că am plâns dar dacă nu îi răspund o să se îngrijoreze. Așa că aleg să îi raspund

Eu-Da
El-Ce faci Marinette?
Eu-Stau în pat.Tu?
El-Nu contează ce fac eu. Tot ce contează este ca ești bine.
Eu-...
El-Iubit-o , ai plâns cumva?
Eu-Nu. Ce. Nuuu! Nu am plans.
El-Ba da ai plâns , te cunosc ,îți cunosc vocea când - esti supărată
-tristă
-fericita
-ingrijorata
Te cunosc !
Eu-Bine ,uite. Am plâns . Si? Si ce mai contează. Nu mai contează nimic. Tu pleci eu rămân . Așa a fost să fie.  Asta e. Poate că nu a fost să fie ,nu a fost scris sa fim împreună. Pe cine păcălim. Aici s-a sfârșit totul. Vreau sa sti ca te iubesc si te voi iubi mereu. Oriunde ai fi. Oriunde te-ai afla. Chiar dacă pleci. Dacă as fi putut face ceva,as face. As merge la sfârșitul lumii doar ca să nu pleci de lângă mine. Sa stai aici cu mine si sa ne trăim viața în continuare,să fim fericiti împreună. *ii spun toate astea plângând*
El- Iubit-o.........

Va urma. Stiu stiu e scurt. Scuze. Îmi pare rău că ați așteptată atata pt acest capitol. Si poate nu o să o mai citească nimeni. Dar eu am postat. Stiu ca e o prostie. Si ca e plictisitor..... Dar în momentul de fata sunt cu capul în nori(daca știți ce zic) .

Ne vedem cu un alt capitol.....
Scuze de greșeli.
Bye