SUGAR and SPICE ✔

Capitolul VI - Te superi?

This ain't the right time for you to fall in love with me

Baby I'm just being honest.

And I know my lies could not make you believe

We're running in circles that's why.

                                                                              A DOUA LUNĂ

                                                                              Harley Queen

Moţăi pe scaunul de la birou când telefonul sună, trezindu-mă din visare. Sar ca arsă şi aproape arunc scuza cu nu dormeam, înainte să-mi dau seama că sunt singură în biroul meu spaţios pe care am ajuns să-l iubesc mai mult decât orice. Casc şi mă întind şi ridic receptorul.

-Harley, ai un vizitator! zice Harry pocnind zgomotos o bucată de gumă.

-Da, da, vin imediat.

Surâde şi întrerupe apelul, iar eu îmi las preţ de câteva secunde capul pe birou înainte să mă ridic şi să-mi aranjez ţinuta.

Eu şi Nick suntem practic de o lună şi câteva zile înapoi în Seattle, dar ultimele câteva zile au fost un adevărat coşmar atât pentru el cât şi pentru mine. Noapte de noapte am reuşit să adormim la ore inumane din cauza lui Benjamin. Bietul copilaş suferă de colici, şi ca orice copilaş ce suferă, neputând să-şi exprime altfel durerea, plânge până la epuizare, sau până rămâne fără lacrimi.

Melanie a trebuit să demisioneze de la locul de muncă pe care şi-l găsise pentru că totul era prea obositor pentru ea, iar Katrina şi-a luat concediu după ce aproape a leşinat din cauza epuizării. Bietul Nick stă treaz noaptea şi doarme toată ziua, iar singurul meu refugiu a devenit locul de muncă la care m-am întors cu drag şi de nevoie.

La recepţie mă aşteaptă surioara mea mai mică, Lily. Zâmbesc când o văd, încercând să-mi ascund oboseala şi o strâng cu putere în braţe.

-Cât mă bucur să te văd, Lily! chicotesc mângâiând-o pe creştet.

-Sentimentul e reciproc, dragă surioară, şopteşte ea.

O trag de mână şi-l anunţ pe Harry să preia toate apelurile pentru mine şi orice alţi posibili clienţi. Simţeam că surioara mea are nevoie de mine. Ne întoarcem la mine în birou, unde e atât de cald şi de plăcut încât iar mă izbeşte somnul.

Mai am nevoie de cafea.

-Harry, spun în receptor, poţi te rog să-mi aduci o cafea neagră şi pentru Lily un ceai verde? Bine, mulţumesc.

Lily zâmbeşte şi ridică din sprâncenele ei atent stilizate.

-Cafea neagră? Tu urăşti cafeaua neagră. Mereu pui o tonă de lapte peste cafea, de frică să nu-i simţi gustul.

-Da, păi, simt că în ultimele zile cafeaua neagră e singurul lucru care mă face să funcţionez cum trebuie.

-Oh, un anume bărbat, ce seamănă cu un fotomodel scos de pe paginile revistelor interzise, cu ochi de caramel topit te ţine trează toată noaptea? mă tachinează ea.

-Ce amuzant, dar nu. E Benjamin. Are colici şi plânge cât îl ţin plămânii toată noaptea, cu toţii suntem distruşi.

-Oh, murmură Lily părând că-i pare rău pentru situaţia mea. Ce să spun, naşpa de tine!