SUGAR and SPICE ✔

Capitolul I - Gene bune în familia Armstrong.

                                 And I know she'll be the death of me, at least we'll both be numb.

                                 And she'll  always get the best of me, the worst is yet to come.

                                                                                      Harley Queen

Dis de dimineaţă parcă mă simt puţin mai bine, deşi mă doare tot corpul şi am o stare de leşin. Camera în care am fost adusă e uriaşă şi decorată cu mult stil şi eleganţă, e foarte frumoasă. Mă ridic în capul oaselor şi mă frec la ochi până când alung orice urmă de somn. Ceasul digital de pe noptieră indică ora zece şi jumătate dimineaţa. Am dormit destul de mult având în vedere că am adormit înainte de ora opt cu o seară în urmă.

Cobor din pat şi privesc dezgustată mormanul de haine soioase de lângă pat. Hainele pe care le-am purtat două zile la rând şi care au început să prindă un miros dubios. Oftez în sinea mea. Le voi lua pe mine din nou, voi prinde un taxi sau ceva de genul şi mă voi duce la hotel să fac baie şi să mă schimb, am mare nevoie de un duş. Ultima dată când am arătat atât de rău am fost părăsită la altar.

Mă încrunt.

Parcă au trecut secole de la acel eveniment, nu jumătate de an. Parcă au trecut secole de când eu şi Adam ne-am despărţit, de când am aflat de trădarea lui şi de copilul pe care-l are cu Melanie. Totul e atât de ciudat. Sunt într-un oraş necunoscut, alături de familia unui bărbat pe care-l cunosc de mai puţin de şase luni. Suferind din cauza lui, şi în acelaşi timp suferind împreună cu el.

Nebănuite sunt căile Domnului, corect!

O bătaie în uşă îmi întrerupe şirul gândurilor şi instinctiv mă îndrept de spate, privind în jos la cămaşa de noapte minusculă pe care o port.

Dă Doamne să fie doamna White.

-Ăăă, da!? murmur pentru mine şi serios Harley, doar atâta poţi? Da! Intră! îmi ridic puţin vocea, iar mânerul uşii se răsuceşte.

Nu e doamna White cea care intră în încăpere. În schimb e o tânără de vârsta mea, de o frumuseţe spulberătoare. Are tenul măsliniu şi ochi migdalaţi aproape verzi. E radioasă şi emană încredere prin toţi porii. Îmi zâmbeşte, un zâmbet briliant şi strălucitor ce pare mai fals decât unghiile ei lungi, stacojii.

-Bună dimineaţa, nu mă aşteptam să te trezeşti atât de devreme! îmi spune păstrându-şi zâmbetul pe buze. Lasă jos teancul de haine şi prosoape pe care-l are în braţe şi întinde mâna spre mine. Sunt Danielle. Danielle Armstrong, soţia lui Brad.

-Ah, bineînţeles! Sunt atât de obosită încât aproape că am uitat că Brad e căsătorit, murmur eu dezorientată, strângându-i scurt mâna. Harleen Queen, îmi poţi spune Harley. E o plăcere să te cunosc, Danielle.

-Asemenea, zice dându-mi drumul la mână şi zâmbind cu reticenţă. Ce-ar fi ca tu să mergi să-ţi faci o baie şi apoi să cobori la micul dejun, hm? Trebuie neapărat să faci un duş şi să mănânci ceva.

Ignor aciditatea din comentariul ei şi încuvinţez scurt.

-Desigur, mulţumesc foarte mult.

-Hainele ţi se vor potrivii mai mult ca sigur, nu pari că ai mai mult de 56 de kilograme.

-55, de fapt! o corectez eu.

Danielle ridică din sprâncene vag impresionată şi după ce-mi spune că găsesc în baie tot ce am nevoie, pleacă. Răsuflu uşurată şi îmi fac de lucru prin cameră. Mi-a adus o pereche de blugi mulaţi pe picior şi un pulover simplu albastru cu un decolteu în V. Mi-a adus până şi un set de lenjerie intimă asortată, ce încă poartă eticheta. Zâmbesc mulţumită şi fac în grabă patul după care deschid geamul ca să aerisesc. În baie îmi pun hainele în coşul cu rufe murdare, şi mă dezbrac, agăţând cămaşa de noapte în cuierul de pe uşă.