SUGAR and SPICE ✔

PROLOG

She got cherry lips,

Angel eyes

She knows exactly how to tantalize

She's out to get you danger by design

Cold blooded vixen she don't compromise.

Harley Queen

Nu am mai dormit de treizeci şi şase de ore.

Îmi frec fruntea cu degetul mare şi indexul, încercând să alung durerea insuportabilă ce-mi apasă craniul. Mă răsucesc de câteva ori în scaunul de tablă ce mi-a amorţit fundul şi cu o mână trag pătura zdrenţuită ce a aruncat-o unul dintre poliţişti pe mine. Brad şi Jones sunt alături de mine, citind şi scriind neîncetat, e prima dată în viaţă când particip la un caz şi mă simt nefolositoare.

Dar ăsta nu e orice caz, aici e vorba de Nick!

Icnesc, iar Brad ridică privirea din rapoarte şi hârtii şi ce mama naibii mai are el pe acolo.

Brandon Armstrong e cu siguranţă un bărbat foarte atrăgător, dar acum nu mă pot abţine să nu remarc faptul că arată mai mult a carapacea bărbatului ce obişnuia să fie. Nu s-a spălat de două zile, iar părul îi stă ciufulit în toate direcţile, dar nu în sensul atrăgător, mai degrabă în sensul respingător de murdar. O umbră de barbă i se întinde pe bărbie şi obraji, dar asta nu pare să-l deranjeze, iar pe cămaşă are o multitudine de pete de cafea şi cerneală.

E tras la faţă, stors de viaţă - într-un cuvânt extrem de obosit.

-Mă...mă duc să-mi iau o cafea. Voi doi, adică...aveţi nevoie de ceva?

-Sunt bine, murmură Brad răguşit. Du-te la hotel să dormi puţin, Harley. Nu rezolvi nimic dacă stai pe scaun şi moţăi. O să mă întorc şi eu la hotel şi putem să venim mâine dimineaţă aici.

-Sunt bine! mă răstesc eu deşi nu intenţionez să fac asta, iar Brad îmi aruncă o privire ucigătoare. Mă fac mică în scaunul meu şi reuşesc să bălmăjesc: Sunt bine, serios. Vreau doar să-l văd pe Nick.

-Ştiu. Şi eu vreau să-l văd pe Nick, dar ai auzit ce ne-au spus. Nu avem voie să-l vedem momentan, aşa e procedura Harley, trebuie să fim cu capul pe umeri dacă vrem să-l ajutăm pe Nick. Faptul că stăm aici de treizeci şi ceva de ore fără să măncăm şi fără să dormim, doar cu cafeaua care ne alimentează, nu o să-l ajute deloc pe Nicholas.

Se uită la ceasul lui excesiv de scump şi se ridică abrupt de pe scaun.

-Haide. Mergem împreună la mine acasă, e mai bine decât dacă stăm la hotel.

-Nu e nevoie serios.

-Harley, insist.

Adună hârtiile ce împânzeau masa şi le îngrămădii pe toate într-o servietă ridicol de mică. Jones îl privii cu pleoapele căzute de somn şi ochii umflaţi.

-Ne vedem mâine seară aici, Jones! zise Brad scuturându-i celui din urmă mâna.

-S-a făcut Brad. Abia aştept să ajung acasă şi să mă bag în pat. Simt că o să-mi dea sângele pe nas dacă nu mă culc cât mai repede! îmi oferii un zâmbet strâmb pe care l-am întors cu reticenţă. Jones e un tip cam ciudat.

Brad se forţă să râdă şi încuvinţă de câteva ori din cap, înainte să-şi ia haina pe el şi să mă ajute să mă îmbrac - ca un adevărat gentleman ce e. Îmi adun şi eu lucrurile şi îi fac cu mâna lui Jones înainte să ieşim din mica încăpere ce ne-a fost pusă la dispoziţie de către Departamentul de Poliţie din Las Vegas. Trecem pe lângă câţiva poliţişti ce ne salută respectuos, şi îmi vine să urlu la ei pentru că îi urăsc atât de tare.