Mi-am sters fata pentru a mia oara de lacrimi. Mi-am scos si ultimul tricou din sifonier si l-am impachetat cu privirea in ceata si l-am bagat in geamantan. M-am dus in baie si am strans toate produsele cosmetice pe care le aveam aruncate pe acolo. Am trait in acest apartament atat de multe iar acum din cauza unei curve am sa plec. Plec si las totul in urma. Toate amintirile, toate momentele petrecute cu el, toate planurile pe care ni le faceam. Totul!
Cand eram mica, tot ce voiam era sa cresc si sa ma indragostesc. Sa imi gasesc iubirea vietii asa cu l-a gasit mama pe tata. Sa imbatranesc langa acel cineva. Sa impartasesc orice durere, bucurie, orice lucru marunt cu el. Am crezut ca l-am gasit, pana astazi. Mi-am dat seama ca visele nu devin mereu realitate. Viata nu e mereu lapte si miere. Rozul vietii nu e mereu bombon.
Am luat o foaie si un pix si am inceput sa scriu repede. Stiu ca a plecat acum o ora dupa ce aproape a spart usa camerei ce o data era a noastra. M-am grabit sa scriu scrisoarea de frica sa nu vina in orice moment si sa ma opreasca din a pleca. Stiam ca avea puterea de a ma oprii, mereu a avut-o. Mereu ma convingea sa fac opusul anumitor lucruri.
Draga Zayn,
Nu vreau sa te pierd, dar eu nu mai pot face asta. Știu cat de fericita ma faci si cum, de asemenea, doar vazundu-te, imi faceai ziua mai buna. Doar eu stiu totusi, cate nopti am adormit cu ochii inlacrimati din cauza ta si m-am trezit cu ei umflati, chiar daca tu erai in spatele meu in pat. Doar eu stiu. Imi amintesc fiecare noapte pentru ca ma trezeam in mijlocul noptilor sperând ca totul fusese doar un vis urat si ca realitatea era alta. Sau speram sa te vad treaz, privindu-ma, dorindu-ti sa-ti ceri scuze si imi amintesc cat de dezamagita eram de fiecare data când nu era asa cum ma asteptam eu sa fie.
Este ciudata ca atunci când te intalnesti pentru prima oara cu o persoana nu stii cat de importanta va fii acea persoana in viitor. Spui ca nu vei mai avea nicio data nevoie de acea persoana sau ca o sa ramana doar o cunostiinta pe care o vezi din an in Pasti. Si apoi, dintr-o data, conteaza pentru tine. Cat ai clipi din ochi iti devine prieten, poate cel mai bun, devine o parte din viata ta.
Mai tii minte cum ne-am cunoscut, Zayn? Eu aveam 5 anisori iar tu 6. Eram in curtea gradinitei de langa parcul central, cea cu peretii pictati in roz si albastru pe dinafara, si cu tot felul de personaje din desene animate pe peretii din salile de clasa. Plângeam in acea zi, inca tin minte foarte clar. Eram imbracata intr-o rochita rosie cu volanase din panza. Nu o gaseam pe mama si ma speriasem, credeam ca m-a lasat acolo. Apoi ai aparut tu, un pusti imbracat in pantaloni de trening negrii si un tricou alb. M-ai luat de mana si m-ai ridicat de jos, scuturandu-mi rochita de praf apoi m-ai intrebat de ce plang. Ti-am povestit totul si m-ai luat in brate soptindu-mi ca o sa ma ajuti. M-ai tras dupa tine la Trisha, care se intampla sa o cunoasca pe mama. O cunoasteam si eu, venea din când in când sa o ia pe mama si sa plece la munca. Stiam ca are un baietel de varsta mea, dar pana atunci nu il adusese niciodata la noi acasa. Cand mama ta m-a vazut m-a luat in brate si la rândul ei m-a intrebat ce am, ca mai apoi sa ma duca acasa unde mama se certa cu tata. Începusem sa plang iar si m-ai luat din nou in brate. Dupa asta am ramas prieteni buni. Cei mai buni.
Mai stii când am aflat ca o sa fim la aceeasi scoala? Mi-ai promis ca o sa ma aperi mereu si ca nimic nu o sa ne desparta. Asta pana in clasa a 10-a când am fost in tabara. Tu ai ramas repetent din cauza divortului a lor tai, in urma caruia ai intrat in depresie. Te indepartase-i si de mine. Nu mai vorbeam in acea perioada. Eram in aceeasi clasa si ne-am adunat toti sa jucam adevar si provocare si am avut ptimul meu sarut in acea noapte. Chiar cu tine.
Dupa vreo 5 luni ai avut curajul sa vi la mine si sa ma intrebi daca vreau sa fiu iubita ta. Cred ca aia a fost una dintre cele mai fericite zile din viata mea. Erai crush-ul meu de ceva timp pe atunci.
Apoi am ramas eu repetenta in a 11-a, si cred ca stii de ce, si m-am certat rau cu parintii mei. Mai stii când m-au dat afara din casa? Nici nu voiai sa auzi de hotel, mi-ai zmuls bagajele si m-ai luat la tine acasa. Ne faceam planuri impreuna, chiar incepuse-i sa vorbesti despre casatorie si copiii, iar când ne-am luat apartamentul si ne-am mutat impreuna mi-ai promis ca nu o sa ma ranesti niciodata.
De ce ti-ai incalcat promisiunea?
Te iubesc, Zayn. Mereu o sa o fac, dar nu mai pot, iarta-ma.
Cu drag, Angelique.
Dupa ce am terminat de scris mi-am luat cele doua geamantane si rucsacul si am plecat. M-am mai uitat o data in spate. Fac ceea ce e bine?
M-am urcat in masina si am pornit-o. Adio, Zayn!
Capitol jalnic, imi pare rau.
Sper totusi sa va placa!
*needitat*
CITEȘTI
His Mistake
Fanfiction-Ai promis. -Știu asta, și regret. Te vreau înapoi. -Nu mai am încredere în tine..
