Poezi Si Versuri

Amintiri Neuitate

Îmi apar în mod repetat.
Conversațiile noastre neîncetat.
Nu mi le pot scoate din cap.
De ce ai plecat.
Nu-mi explic.
De ce o trebuit să ne spunem la revedere.
Eu nu pot trece peste.
Și să zic că asta este.
Fără tine nu mie bine înțelege.
Nu vreau să fiu asa vreau.
Să-mi recăpătat speranța.
Vreau să știu că ești bine.
Vreau să fiu a ta fericire.
Întoarcete înapoi.
Și cum rămâne cu noi.
Nu pleca cu inima mea așa.
Nu mi-o sfărâmă.
Ce ai de gând sa faci.
Cu sufletul meu plăpând.
Totu e în ceață.
Nu-mi găsesc cursul în viață.
De ce nu pot fi de gheață.
M-am săturat să-mi tot curgă sânge din inimă.
Să fiu mereu în reacție critică.
Această poezie e scoasă din inimă.
E ora 12 noaptea dar ce contează.
Cât inima încă te visează.
Cred că îs în ultima faza.
Oare mai este vreo șansă.
Iară sunt cu inima arsă.
Și se pune prafu pe ea.
Nu mai e nicio șansă da.
Poate cândva va renunța.
Și va înțelege ce înseamnă a ceda.
Poate e mai bine așa orcum nimeni nu o înțelegea.
Ea avea nevoie de iubirea ta nimica alceva.
Dar o rămas doar o cicatrice de la prea multe caprice.
Fețele noastre îs mereu fardate.
Cu zâmbete trucate.
Dragă iubire unde mai dus.
Spune-mi al meu răspuns.
De ce îs iar străpuns.
De ce mai cauți iubirea dacă îți aduce doar tristețea învatăți odată lecția.
Ce e așa greu în numele lui Dumnezeu nu mai iubi.
Dar vei suferi și nu ai dubi de asta dar tot apeși clapa și o iei de la capăt neștiind unde te duci meri unde apuci.
Îmi apar în mod repetat conversațiile care acum sau terminat.