XXI

214 19 5
                                    

Christian

Niciodată nu mi-a atras nici o femeie atenția cum a facut-o ea.
Hanna.
Atât știam despre ea , femeia pe care o doresc.
-A zis să intrați , mă anunța asistența ei.
Am deschis ușa ușor și am pășit în încăpere.Si-a ridicat privirea și si-a mărit ochi.
Surprinderea i se putea citi în ochi.
-Christian , se ridica în picioare.
-Salut , Hanna , spun și mă așez pe scaunul din fața biroului.
-Cum mai găsit?se încrunta.
E o femeie atât de frumoasă , mulți ar vrea să fie în scaunul asta în locul meu.
-Metodele mele , rad ușor la confuzia ei.
-Și pentru ce ai venit?Dacă e vorba-
-Ușor Hanna , o întrerup , vreau să te invit în oraș.
-Am foarte multă treabă și -
-Deci e un nu?o întrerup din nou.
-Nu am zis nu .
Se ridica de pe scaun și părăsește biroul , facandu-mi un semn cu subînțelese sa o aștept aici.
-Acum putem merge , inta înăuntru urmată de o fată.
Am zâmbit mulțumit și am urmat-o spre lift.
-Știi , despre seara trecută..
-Hai să nu vorbim despre asta acum.
Ușile liftului s-au deschis și am pășit spre ieșire.
Nu pot sa-mi iau ochii de la ea.
Mi-a sucit mințile din prima clipă în care am privit-o în ochi.
-Masina mea e aici , îi aud vocea.
-Mergem cu a mea , îi deschis portiera din fața.
A stat puțin pe gânduri , uitandu-se la mașină ei și după mi-a zâmbit , urcandu-se în masina mea.
Are un zâmbet angelic.
Nu am crezut niciodată în dragoste la prima vedere până acum.
Am intrat în mașină și am pornit motorul.
Tot drumul a fost liniște , dar vreau să aflu mai multe despre ea.
Am dus-o la cel mai select restaurant pe care îl cunosc.
-Ce frumos e aici.
-Special pentru tine .Ce vrei să comanzi?adaug.
-O cafea e ok.
Am chemat chelnerul și am dat comanda.
-Spune-mi despre ține , Hanna , încep discuția.
Zâmbetul de pe buze ia dispărut , ochi sclipindui dând semn ca aproape plânge.
Nu am spus nimic și am tras scaunul lângă ea și mi-a pus brațul pe umărul ei.
Tresare și își șterge lacrimile ce iau căzut pe obraz.
-Îmi pare rău , dar nu vreau să vorbesc despre asta.
-E ok , spune-mi despre ce îți place să faci , îi zâmbesc încrezător.
-Conduc o firmă după cum ai vazut, râde scurt , dar îmi place foarte mult să pictez.
Mă uitam la ea cum povestește , e frumoasă când e fericită.
Ma făcut și mai curios în legătură cu trecutul ei.
-Acum tu .
-Și eu conduc o firmă , nu una ca a fă ce-i drept.Sunt din Londra.
-Mereu mi-am dorit să vizitez Europa , am fost doar în două țări.Părinți tai sunt aici?

Voiam să îi răspund , dar telefonul meu ne-a întrerup discuția.M-am scuzat și m-am dus pana afară să vorbesc.
-Da , mamă , spun puțin nervos.
-Fiule , azi avem o cină în familie și vreau să fii prezent .
-Am multă treabă , pa mamă .
Am închis apelul , gandindu-ma la un mod de a o invita pe Hanna.
Poate e prea devreme pentru ea , dar eu vreau să îmi petrec mult timp cu ea.
Mi-a sucit serios mințile , m-a făcut să simț o dragoste nebunească.
M-am reintors la masa , între timp veniseră și cafeaua.
-Da , locuiesc aici , decid să continui discuția .
-Eu locuiesc cu sora mea .
-Părinți tai?
-Stau și ei în același oraș , tata e mai mult plecat , avem o afacere mai mare decât îți imaginezi , râde scurt.
O să mă asigur ca mereu e fericită , iar când plânge să o facă de fericire.
-Știu , zâmbesc spre ea.Știi azi am o cină în familie și vreau să vii.
-Eu?Pai , bine , zâmbește.
S-a ridicat de pe scaun și s-a scuzat , după care a ieșit afară.
-Am vorbit cu sora mea , spune când se întoarce.
-Acum să mergem să îți luăm o ținută .
-Dar..
-Nu accept un nu.
A încetat să protesteze și după ce am plătit cafelele , am părăsit restaurantul.
I-am deschis portiera și de dată asta , după care am intrat eu.
-Știi ca masina mea e încă la firmă?râde.
-Da , dar asta e , spun în timp ce pornesc mașina.
-Dar..,încearcă să spună ceva.
-Nu îți place mașină mea?rad scurt.
-Nu am zis asta .
Am mai avut mici discuții nesemnificative de-al lungul drumului.
Compania ei îmi crează plăcere.
Am mers intr-un magazin de rochii , unde m-a lăsat pe mine să o aleg pe cea potrivită.
I-am ales o rochie neagră , mulata , cu aplicații metalice .
-Cum îmi sta?întreabă după ce iese din cabina de probat.
-Ești frumoasă , Hanna.
E atât de eleganță și simplitatea ei mă face și mai nebun după ea.
Am așteptat-o să se schimbe și după să plătim rochia.
Voia să o facă ea , dar nu am lasat-o .
-Ajungem și pe la mine?Trebuie să ma mai aranjez.
-Ești frumoasă și așa , trebuie doar să îți iei rochia pe tine.
-Sau mergem la firmă , îmi iau mașină și tu vii cu mine , nu o să îmi ia mult , zâmbește la mine.
Am căzut de acord cu ideea ei și am condus până la ea la firmă .
I-am urmat mașină până ajunsesem la ea .S-a dat jos și a venit la geamul mașinii mele.
-În 15 minute sunt gata.
Am încuviințat din cap și am asteptat să vină înapoi.
Nu pot să descriu cât de fericit sunt ca a acceptat.
Dar cum e posibil să mă înnebunească atat în atat de puțin timp?
În 15 minute , cum a zis , era înapoi.
Era îmbrăcată cu rochia aleasă de mine asortată cu un colier , părul frumos îi era pe spate în onduleuri .
-Fix 15 minute , remarca uitandu-se la ceas.
Am pornit motorul mașinii si am condus până când am ajuns în fata casei mele.
-Să nu te superi dacă mama pune prea multe întrebări , îi spun înainte să întram.
-Normal ca nu, zambeste.
Am intrat în casă , un mama ne-a întâmpinat călduros.
-Cine e această fata frumoasă?întreabă tata.
-Sunt Hanna .
-Încântat de cunoștință , sunt Ella , mamă lui Christian.
-De asemenea , spune cu pastrandu-si zâmbetul.
-Haideți la masa , ne invita mama.
Am mers cu toți la masa , unde Hanna s-a așezat lângă mine.
După ce fiecare si-a terminat portia , discuția început.
-Cu ce te ocupi , Hanna?întreabă mama.
-Am propia firmă .
-Unde ai gasit-o , Christian?E încântătoare, spune tata.
-Mulțumesc .
-Eu te stiu pe tine , apare fratele meu Greg de nicăieri.
Ne-am întors cu toti privirea spre el.
-El e fratele meu , Greg , o informez pe Hanna.
-Tu ai doi copii nu?întreabă Greg si rămân socat.
M-am uitat spre Hanna, iar privirea ia căzut în pământ .
-Mă scuzați.
A plecat de la masa si a ieșit afară.M-am dus și eu după ea.
Stătea pe o bancuta , plângând.
-Hanna , esti bine? o întreb si ma așez lângă ea.
-Îmi pare rău ca am plecat așa.
-Nu te mai scuza , ce s-a intamplat?
-Nu am copii .
-De ce plângi?
Mă întreb dacă se vede cât de îngrijorat sunt.
-Nu sunt pregătită să vorbesc despre asta .
-Vrei să te duc acasă?
I-am întors privirea spre mine și i-am șters lacrimile de pe obraji.Am luat-o de mâna , mergând cu ea până la mașină.
-Mulțumesc pentru azi, îmi zâmbește în timp ce pornesc mașină.
-Plăcerea mea.
-Nu m-am mai simțit atat de bine de mult timp.
-Îmi pare rău în numele fratelui meu.
-Nu e nimic , până la urma nu mă pot ascunde de trecut.
-Am ajuns.
Si-a întors privirea spre mine , după care am avut un contact vizual de câteva minute.
Mi-a zâmbit si a coborât din mașină , facandu-mi ușor cu mâna.

Am zis să va rasfat azi , in ultima mea zi de vacanță.
Dupa voi începe școală și voi fi in perioadă tezelor , dar voi găsi timp si pentru voi.
Abia aștept ziua de mâine pentru ca e ziua mea
Aștept păreri !
Pe profilul meu găsiți și linku-ul grupului cartii.

Perfect pentru tineUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum