IX.

240 22 2
                                    

Când am reusit să procesez cuvintele spuse de medic parcă întreg cerul mi-a cazut în cap.Capul incepea să ma doară ingrozitor,iar starea de ameteală sa instalat usor.
Nu mai auzeam nimic,persoanele din jur incepeau să dispară.Am cazut în genunchi ,intr-un planset disperat.
Nu-mi pot pierde copii din cauza lui.
Nu ma clinteam din loc.Totul în jur era în ceață.M-am ridicat în picioare cand realitatea ma lovit din plin,iar doua brate slabuțe m-au ridicat .
-Hannah,aud vocea binecunoscută a mamei.Linisteste-te puțin!spune încercand sa ma pună pe scaun.
-Cum?tip cu putere.
Am început să țip,până ce camera a început să se miște din nou.Simteam ca explodez.
Corpul îmi era si mai slabit pe minut ce trece.Nu a mai rezistat mult si am cazut la pământ.
-Stai trează,tipă mama in timp ce doctori mă puneau pe o un pat.
Totul se facea din ce în ce mai negru,iar ochii mi se inchideau.
Am ajuns intr-un salon,unde mi-au fost administrate niste calmante si proteine.
-Mamă,spun ducandu-mi mana spre mama.Nu le pot pierde,pronunt cuvintele cu un glas stins.
-Nu le vei pierde, incerca sa-si arate un zambet,stergandu-si imediat lacrimile ce i s-au prilins pe obraz.
-Unde e tata?intreb.
-La firmă,raspunde ridicandu-se de pe scaun.
A parasit salonul,dandu-mi un ultim zambet fals.M-am întors pe o parte incepand sa plang,vreau sa imi vad copii.Cand ușa sa deschis,am tresărit intorcandu-mă spre acea persoană.
-Sasha,mă ridic in șezut.Ce faci aici?spun si mă uit mai bine la ea.
-Am fost externată,copilul meu e bine și eu la fel,spune ducandu-se pana la ușă.
Asta se explica de ce nu mai e imbracată in hainele oribile din spital.Stau aici de  trei zile si deja mi sa urat de mirosul asta.
Pe ușa si-a facut aparitia un carucior,alaturi de Sasha.Un mic zambet mi-a aparut cand micutul a venit in aria mea vizuală.Era  îmbracat intr-un costumas albastru.Costumașul pe care il dadusem eu de Craciun.
Crăciunul deja e pe ducă iar eu l-am petrecut in spital.
-Vom mai sta pe aici, mi-l dă in brate.Il cheama Edward,spune radiind de fericire.
Pe langa mine ea avea de ce sa fie fericita.
-Ma bucur mult pentru voi, plasez un mic sarut pe fruntea micutului.
-Noua ne pare rau pentru tine,spune cu o urma de tristete in glas.
-Copii mei vor fi bine,o asigur,desi nici eu nu avea de unde stii ce se va intampla.Nu stati pe aici,copilul e prea mic si ai nevoie de odihnă.
-Dar..
O intrerup arucandu-i o privire urata.A pus copilul inapoi in carucior si ma imbratisat de plecare.
Mi-as dori sa-mi tin si eu copii asa in brete.I-a stai asa,sunt aici de trei zile si nu i-am vazut deloc.Cum vine asta?
Pe ușa intră mama,cu un platou de mancare.
-Nu imi e foame,spun de indată.
-Trebuie sa mananci,zice calmă intinzandu-mi o bucata din cine stie ce mancare o fi si aia.
-Am spus  ca nu, mă  intorc brusc spre ea.
-Scumpo,esti aici de trei zile si nu ai mancat nimic,spune ingrijorarea putand sa i se citească in glas și privire.
-Stau aici de trei zile si nu mi-am vazut macar prin geam copii,o corectez indignată.
-O sa ii vezi,spune usor.
-Sau imi ascundeți ceva? Încerc sa nu plang din nou.
-Nu e nimic nou de aflat,a fost si un impact puternic si fiind doua inca nu erau 100% dezvoltate,îmi explică si acum chiar o sa incep sa plang.
A venis si ma imbrățișat ,scapandu-i cateva lacrimi.
Din nou usa a fost deschisă,pe ea intrand o asistentă tanară,imbracata total in alb cu parul strans in coc.Mama sa dat la o parte asezandu-se pe scaunul de langă mine.
-Mă bucur ca v-ați calmat,spune afisand un zambet fals.Ia astea,imi intinde o pastila .
Am luat-o fara sa comentez si am baut- apa pentru a o putea lua.
-Vreau să-mi vad copii,spun hotarata .
-O sa-i vezi, noteaza  pe o hartie.Mai mult mâzgaleste.
-De ce doamne nimeni nu ma lasă să ii vad? ridic tonul.
-Calmati-vă.
-Subt calmă!tip tare.
-Mai bine duceti-o sa-i vadă,intervine mama.Cam toata lumea i-a vazut inafara de ea.
-Poftim?intorc capul spre mama iar ea da din cap.Ce spital e asta?ma intorc spre asistentă.
-Nu eu fac regulile,acum haide,spune ducandu-se spre ușă.
Mi-am luat papuci pe care i-am gasit la marginea patului si am urmat asistenta.
Încercam sa nu-mi pierd echilibrul sau sa ma împiedic in propiile picioare.Cu fiecare pas pe care il faceam inima imi batea din ce in ce mai tare si pulsul imi crestea in vene.Stateam cu capul in pamant mergand lent.
-Aici,spune aratandu-mi pe geam spre ceva.
Mi-am ridicat privirea din pamand si m-am uitat spre ce arata.Ceea ce am vazut ma socat.
Erau in incubator,conectate la cine stie ce aparate si doi doctori roia in jurul lor si le verificau peste tot.
Nu se poate.Trebuie sa traiasca.
N-am mai stat pe ganduri si am intrat in acel salon special pentru copii nascuti inainte de termen.
-Stati, tipa in urma mea.Nu puate  intra asa,o aud ca spune.
M-am dus direct spre copii mei,am verificat daca numarul de pe bratara mea e corespunzator cu numarul lor.
Normal ca era,le-am recunoscut din prima.
Tot ce era in jur iti dadea o stare de tristete.Nu m-am putut abtine sa nu incep sa plang.
Sunt ațâți copii care au șanse egale să trăiască s-au să moară.
Nu m-am imaginat niciodată ca am să trec prin asemenea durere.
Am mai stat sa ma uit pana ce mi-am intors privirea spre doctori.Se uitau la mine ciudat,asteptand probabil sa plec.
-Scuze ca am dat buzna, ma rusinez ,dar la naiba stau aici de trei zile si nu le-am vazut!spun tare si clar.
-De aceea nu am spus nimic.
-Vreau sa faceti tot ce puteti,aproape tip la ei.
-Copii dumneavoastră sunt monotorizati 24 de ore din 24, mă informează  unul din doctori
-Sa mai intamplat ceva?intreb cu speranta.
-Nu vreau sa va mint,dar nu va pot asigura daca sunt in afara oricarui pericol.
Mi-am intors privirea spre cele doua incubatoare.Am bagat mana pana ce am ajuns la mana uneia din fete.Juliet,ea va fi Juliet.
A incercat sa-mi ia degetul in mana,dar nu a avut destula putere.O lacrima mi sa prelins pe obraz, urmate de alte câteva mii.

Am reușit să corectez capitolul care trebuia să vină ieri dar a început școală și am avut de învățat din prima zi.
Cum pentru mâine am doar de învățat și nu am teme mai niciodată o să mai postez marțea.
Sper să va placă!
Va aștept părerile și scuze ca îl postez la ora asta !

Perfect pentru tineUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum