Scoala De Corectie III

Capitolul 20

A trecut o săptămână de când a venit mama. E ciudat. Totul e ciudat. Nu credeam ca va veni tocmai până în Japonia. A cunoscut-o chiar şi pe Kim. Se înţeleg de minune. Evident dupa 2 ore in care i-am explicat tot a inteles . Sunt fericit ca va veni cu noi. Ma simt alt om lânga ea. Şi Bianca e bine. Acum e cu Jay. De Federico nu am mai auzit nimic si nici nu vreau să mai aud. 

Din păcate ne întoarcem la scoala de corecţie ca sa nu se prinda tata. Azi e ultima noastra zi aici. Patru luni in care am muncit si ne-am maturizat. Am învatat sa ne descurcam ca o echipa. 

 -Haide frate. În 30 de minute pleacă avionul. 

 -Vin acum. 

Mi-am luat bagajul şi l-am pus în masina. Ma mai uit încă odata jur imprejur. Nu a fost atât de rau aici. De unele locuri chiar o sa-mi foe dor.Ma rog..Adio Japonia. Urc in maşina. 

 -Jay ce vei face când ajungem?  

 -O sa îmi deschid propiul restaurant. 

 -Super. Ma bucur pentru tine. 

 -Kim? 

 -Da. 

 -Te deranjează ca te întâlneşti cu un delicvent?  Sau ca ma intorc la scoala de corectie? 

 -Nu. Esti delicventul meu si mai ai doar o luna de stat la scoala. 

Zambesc la partea cu delicventul ei,si ii fac cu ochiul. 

Dupa 20 de minute masina oprete la aeroport.Ne dăm jos si ne luam bagajele. Intrăm in aeroport şi mergem spre avion. Biletele au fost achizionate de mult. 

 -Am emoţii. Spune Bianca. 

 -Nu ai de ce scumpo. Totul va fi bine. 

-Te cred mamă. 

Ne urcam in avion si plasam bagajele la stewardese. De aşezăm fiecare la locul lui şi ne punem centurile. 

 -Va vorbeşte capitanul. Ne pregătim de decolare. Asezati-va la locurile voastre si puneti-va centurile. Sa aveti un zbor placut. 

Închid ochii şi imi las capul pe spate. Deja ma i-a somnul. Dar nu voi adormi. Ultima oară când am făcut asta am fost nevoit să sar din avion. 

 -Frate eşti bine?  

 -Da..doar că am puţin rău de avion.

Mă ridic şi merg până la toaletă. Deschid robinetul si ma spal pe faţă. În ultima vreme nu prea am dormit. Stau aşa vre-o cinci minute. Si ies. Jay varsă la greu, Kim vorbeşte cu Bianca iar mama doarme. Un zbor cum nu se poate mai bine. Măcar nu sunt turbulenţe. 

Ma asez pe scaun si aştept să vină o stewardesa. Îmi este cam sete. 

 -Bună. Aş dori o apă daca se poate. 

 -Minerală sau plata? 

 -Plată. 

 -Desigur domnule.Imediat.

Bianca Pov 

 -Jay eşti bine?  Eşti cam palid. Ai mers la baie de vre-o trei ori. 

 -Da.. doar putin ametit.Nu prea le am cu zborul. 

 -Înţeleg. 

Mă ridic şi merg către stewardesa. Vreau să spun ceva dar căpitanul ne anunţă că am ajuns. O trezesc pe mama,iar aceasta se ridică. 

 -Multumesc pentru apă. 

 -A dat setea-n tine?  

 -Yup. 

Mi-a fost atât de dor de casă. Ne luăm barajele şi coborâm. Simt că totul va fi bine. Ştiu asta sigur.