Scoala De Corectie III

Capitolul 29

Pot spune ca au trecut cateva luni de la incident. E ciudat cum timpul trece atat de repede iar noi stam in loc. Din fericire am plecat din Texas iar acum suntem la LiverPool, Anglia departe de orice pericol.
Ne-am luat un apartament și ne-am înscris toți la același liceu doar ca in clase diferite. Kim e bine din fericire.
Jay a ieșit si el de la răcoare iar Bianca nu mai e în depresie.Nu-mi vine sa cred ca si mucoasa aia e cu noi in Anglia.
Oare nu o puteam lasa in Texas ?  Sau Federico.. De cand cretinul ala e de partea noastră?  A înnebunit lumea ce naiba.
-Dacă nu va grăbiți azi intarziem la prima ora!!
-Mai ușor blegule.
-Bleagă ești tu. Mai spune-mi din nou de ce te-am luat cu noi si nu te-am dat la rechini?
-Pentru ca sunt cea mai buna prietenă a lui Bianca si are nevoie de mine.
-Aha. Noroc de ea ca altfel erai mancata .
Kim cu Bianca coboară si ele intr-un final . E așa frumoasă cu buclele care ii cad pe spate si cu zambetul ala al ei naucitor.
De fiecare data cand mă uit in ochii ei mă indragostesc iar si iar.
-Pământul către Robert. Frate?  Ești printre cei vii?  Unde visezi?
-Ehm nicăieri. Sa mergem.
-Dar Jay? 
-El doarme. Nu e inscris. E prea mare pentru liceu.
-Bine.
Din fericire cretinul s-a angajat la un restaurant chinezesc și nu trebuie sa-i vad moaca 6 ore pe zi. Coboram afara si ne urcam in mașină.
Pornesc si calc ușor pe accelerație.
-Aseara a sunat mama..
-Serios?  Ce a spus?
-Ne-a întrebat dacă suntem bine.A spus ca a auzit la știri tot ce sa intamplat si ca tata își cere scuze ca ne-a trimis acolo. E gata sa ne primească oricand vrem noi.
Liniștea se lasa. Adevărul e ca mă infricoseaza gandul sa il revad pe tata.. Nu știu de ce dar, asta simt.
-Ok. Am sa mă gandesc la asta.
Parchez masina si o opresc. Ne dam jos fiecare. Merg către Kim si o i-au de mână.
Fetele merg in clasa iar eu si iubita mea mergem la Biologie.
-Imi pare rău pentru voi. Spune Kim
-De ce?
-Pentru ca treceți prin asta.
-E in regulă. Pot spune ca e o tradiție a familiei. Și părinții mei au fost la aceeași școală de corecție intr-o situație identică.
-Inteleg .
Ne așezam în banca. Profesorul intra si începe sa predea. Eu nu sunt atent la el.
Nu mă prea interesează ce spune. Nu sunt fan al acestei materii. Nu e chimie nu imi pasa.
Deschid telefonul si incep sa caut zboruri către Londra. Acolo sunt mama si tata. Sper ca sunt bine.
Abia aștept sa se termine toată nebunia asta. Sunt obosit sa tot fug .