Miraculous Ladybug si Chat Noir(Varianta Mea)

Capitolul 9

De ce le place asa mult sa ma raneasca? Am si eu o inima, nu sunt un simplu obiect pe care daca il spargi si il lipesti este exact ca inainte.

Eu:Chat parca ti-am spus sa pleci!
Ch:Ti-am promis ca nu am sa te părăsesc si nu am sa o fac.
Eu:Cu cat stai mai mult aici cu atat imi faci mai mult rău.
Ch:Te rog... măcar lasă-mă sa iti explic.
Eu:Stai aici. Vin imediat.

M-au chemat parintii jos sa imi spună ca ei trebuie sa plece la înmormântarea unui prieten si vor pleca la New York.

M(mama):O sa stai acasa singura cateva zile dar te descurci. Esti fata mare si poti sa ai grija de tine. O sa ne fie dor de tine. Pa.
Eu: pa mama, pa tată.

I-am pupat si dupa m-am dus sus dar am luat o farfurie si am ascuns-o la spate.

Ch:Hey printesa. Ce s-a intamplat?
Eu:1.nu imi mai spune prinţesă si 2.nu te interesează dar daca tot vrei sa stii... sunt singura pentru urmatoarele zile.
Ch:Acum ma laşi sa iti explic?
Eu:Inainte de asta...

Scot farfuria si i-o dau lui Chat.

Ch:Ce vrei sa fac cu asta?
Eu:Sparge-o!
Ch:De ce?
Eu:Doar sparge-o!

Chat arunca cu forta farfuria de pamant.

Eu:Cum este farfuria?
Ch:In bucăţi.
Eu:Acum cere-i scuze!
Ch:Imi pare rau ca te-am spart.
Eu:Este la fel ca înainte?
Ch:Nu...
Eu: Asa este inima mea acum. Crezi ca daca iti ceri scuze inima mea va fi ca înainte?
Ch:Ăăă...
Eu:Raspunsul e nu. Acum te rog sa pleci definitiv.

Chat iese pe geam iar eu ma pun in pat si ma culc.

Ma trezesc dimineata cu o tristeţe de nedescris. Umblam in caietul de schiţe si am văzut o fotografie. Era o poza cu un lacăt de pe Podul Lacătelor pe care scria Chat Noir + Marinette.

Eu:Nu poate fi adevărat!

Ma imbrac repede si ma duc pe pod sa caut lacătul. Cand l-am gasit am izbucnit in plans.

Viata mea s-a terminat. Toti cei le care i-am iubit m-au rănit. Cred ca le va fi mai bine tuturor fara mine. Probabil parintilor mei si Alyei o sa le fie dor dar se vor obişnui.

Ma ridic pe balustrada cu spatele si ma las uşor pe spate cand deodată aud o voce.

Ch:Nu o face!
Eu:De ce? De ce iti pasa? Te-a parasit aia din parc si acum vii la mine?
Ch:Imi pasa deoarece te iubesc. Te iubesc ca un nebun si nu vreau sa te pierd. Vreau sa fii mereu cu mine asa cum ai fost pana acum.
Eu:De ce te-as crede?
Ch:Te-am mintit eu vreodata bug-a-boo?
Eu:Eu...nu ştiu... stii foarte bine ca nu imi amintesc nimic.
Ch:Dar iti amintesti ca mi-ai promis ca nu ai sa ma parasesti niciodată si ca ai sa fii mereu aici pentru mine?
Eu:Asta a fost acum 2 zile, iar acum 2 zile nu stiam ce persoana oribilă poţi fi!
Ch:Ma cunosti mai bine de atât si stii ca eu nu as fi in stare sa fac nimic rau, mai ales tie.
Eu:Inseamna ca m-am înşelat! Daca spui ca esti asa sfant inseamna ca ce s-a intamplat ieri in parc nu este adevarat. Am fost doar eu care am vazut prost, nu?
Ch:Ai inteles totul greşit. Lasă-mă sa iti explic măcar acum.
Eu:Spune cat mai ai timp.
Ch:*facand pasi spre mine* era o fana de a mea care s-a apropiat prea mult si atunci m-a sărutat.
Eu:Daca mai faci un pas in faţă am sa ma arunc! Si daca tot a fost vina acelei fane atunci tu de ce nu te impotriveai? Ti-o plăcut asa mult ca ai o fana asa înfocată incat ai lăsat-o sa te sarute doar de dragul ei, nu?
Ch:Si asta dar eram extrem de deprimat deoarece... *facand iar pasi spre mine* ... deoarece... fata de care sunt indragostit de 2 ani mi-a spus sa stau departe dar nu pot... am realizat foarte tarziu ca am alungat fata visurilor mele deoarece mi-am pierdut memoria...
Eu:Eu nu ti-am spus asa ceva ţie! Si mie nu mi-ai spus ca ti-ai pierdut memoria. Nici măcar nu am stiut!
Ch:Eu cred ca da... *detransformadu-se*
Eu:Adrien!?

Din cauza șocului m-am dezechilibrat si am căzut. Atunci cand credeam ca acesta este sfarsitul meu simt ca ma prinde cineva. Era... Adrien. M-a tras înapoi si m-a luat in braţe.

A:Esti bine?

Eu inca eram șocata si nu am putut sa scot nici un cuvant. Adrien m-a dus in braţe in stil mireasa pana acasa si m-a pus in pat.

A:Stai aici prinţesă. Ma întorc imediat.

Atunci iese Tikky din ascunzătoare.

Ti:Marinette ce ai păţit?

I-am povestit totul apoi cu mănuțele ei mici m-a îmbrăţişat .

Ti:Pai se pare ca ai aflat inca odata ca iubirea vietii tale este si cel mai bun prieten al tau.
Eu:Nu mai suntem prieteni. Sincer nu stiu ce suntem. Dar nu stiu daca pot sa il iert...

Apare Adrien in camera cu o cana cu ciocolata caldă.

Eu:Multumesc dar nu trebuia.
A:Orice pentru printesa mea !

Ma intristez la aceste vorbe iar el observă.

A:Unei prinţese nu ii sta bine supărată.
Eu:De cat timp ti-ai recapatat memoria?
A:In ziua cand te-am respins... Nino mi-a povestit faptul ca înainte sa ne pierdem noi memoriile eu te iubeam pe tine si tu pe Chat Noir si visam asa mult ca tu sa fii iubita mea incat i-am pus pe Alya si Nino sa ma ajute sa te cuceresc. Cu aceste explicaţii am reusit uşor, uşor sa imi recapat memoria. Ştiu ca inca eşti supărată dar sper sa ma poti ierta într-o zi. Cand ai sa o faci... *scotand brăţara cu "forever "*... atunci sa iti pui brăţara din nou pe mână. Bine?
Eu:*imi pun brăţara pe mână * stii cel mai frumos moment a fost atunci cand tu, Adrien, m-ai adus acasa dupa ce am aflat ca am picioarele paralizate si ne-am uitat unul in ochii celuilalt sau cand am dormit impreuna iar eu plangeam si m-am pus in braţele tale.
A:*facand o faţă foarte mirată * Ti-ai amintit!
Eu:Normal motănel.
A:Si m-ai iertat?
Eu:Stai sa ma gândesc... *gesticuland cu brăţara* pai cred ca este evident raspunsul.
A:Si care este acela?
Eu:Pe bune? Normal motănel si te iubesc foarte mult!!!
A:Stiam dar stai ultima parte nu am auzit-o!
Eu:Doamne!  Du-te la un Orl ai nevoie. Am spus ca te iubesc *ţipând *
A:Auuu. Nu e nevoie sa ţipi! Nu sunt surd!
Eu:Eu cred ca da.
A:Am auzit din prima dar voiam sa mai aud o dată. Acum chiar nu mai aud.
Eu:Dar daca iti spun vreau sa fac dragoste cu tine *soptind*
A:Ce?Nu am auzit.
Eu: atunci e bine.
A:Ai uitat ca am auz de felină?
Eu:*Inrosindu-ma mai rau ca o roşie * si ce ai auzit?
A:Chiar vrei sa iti repet?
Eu:Nu mersi. E bine asa.
A:Ba nu e bine. Nu e bine ce ai zis. Trebuie sa fi pedepsită!
Eu:Adica?

Se apropie de mine si ma musca de gat si imi lasa semn.

Eu:Auuu. Daca vede cineva?
A:Lasă-i sa vadă. Trebuie sa vadă ca eşti a mea si nu se pot atinge de tine.
Eu: Aweee. Ce drăguţ.
A:Te iubesc prinţesă!

Se apropie uşor de mine si ne sărutăm...

Acesta a fost capitolul. Sper ca v-a placut. 😘😘😘😘