Miraculous Ladybug si Chat Noir(Varianta Mea)

Capitolul 13

Trebuie sa vad daca printesa mea este bine. Am bătut in geam si era surprinsa sa ma vadă.

A deschis geamul si m-a lasat sa intru.

M:Chat Noir ce cauţi aici?
Eu:Am vrut sa vad daca prrrrintesa mea e okay.
M:De ce nu as fi?
Eu:Pai astazi cand ti-ai salvat prietena din ghearele acelui akumatizat ai fost ranita destul de tare.
M:Sunt bine motănel. Nu este asa grav.
Eu:Atunci te deranjează daca imi arăţi?

A devenit agitata la rugămintea mea si se vedea pe fata ei ca minte.

M:Sunt bine. Crede-mă.
Eu:Cum as putea sa te cred daca se vede clar ca minţi?!
M:Sunt bine...
Eu:Atunci aratami spatele tău!

Marinette s-a intors cu spatele la mine dandu-mi de inteles ca pot sa ii vad rănile. I-am ridicat uşor bluza care o avea pe ea.

Am ramas complet mut la ceea ce văzusem...

Eu:Cum poti sa ma minti asa? *incepand sa plâng * cum adica esti bine? Ma raneste enorm...

Pe spatele ei erau zgarieturi foarte mari iar cea maj grava dintre toate era foarte adâncă si plina de sange. Inca mai curgea sange iar spatele ei era roşu.

Eu:Cum poti sa imi faci una ca asta?
M:Imi pare foarte rau dar nu am vrut sa iti faci griji pentru mine.

Marinette incearca sa îşi pună bluza inapoi dar o opresc si aud cum geme de durere.

Eu:Nu iti iei bluza inapoi pana nu ti-o bandajez, okay? *spunând cu şarmul lui specific*
M:Okay.*inrosind*
Eu:Unde ai bandajele si dezinfectantul?
M:Sunt in baie.

(Marinette era doar cu sutienul pe ea)

Aduc bandajele si tot ce mai trebuie... dar aveam o mica problemuţă...

Eu:Trebuie sa ăăă..ă
M:Spune motănel. Poti sa imi spui orice.
Eu:Pai ar cam trebui sa iti dai sutienul jos. Ma cam încurca.*roşind *
M:Pai dupa cum vezi nu prea pot.

Mi-am dat seama ca o durea enorm spatele. De asemenea a sugerat printre randuri sa ii dau eu sutienul jos. Cand i-am atins sutienul s-a incordat puţin.

Eu:Stai linistita. Nu o sa trag cu ochiul.

Dupa aceste vorbe printesa mea s-a relaxat si am reusit sa ii bandajez rana adâncă de pe spatele ei. Dupa am asteptat sa îşi pună sutienul dar a trebuit eu sa il închid *ma înebuneşte fata asta*. Stai ce spun eu? Bluza a reusit singura cu puţine gemete de durere.

M:Mulţumesc mult Chat. Sper doar ca nu te-ai deranjat prea mult. Ce ruşinos este, offf.
Eu:Scuze ca te-am pus într-o postura incomoda. Si stai liniştită, am spus ca nu ma uit si nu am facut-o dar data viitoare sa nu imi mai ascunzi lucruri de genul ăsta.

Marinette s-a uitat in pământ parca ascunzandu-mi ceva.

Eu: Este ceva ce trebuie sa ştiu?
M:Ăhm? Ce? Nu, sunt super bine!
Se vedea pe chipul ei ca minte dar aveam de gand sa descopăr.

Author's pov

Chat Noir a observat ca este ceva gresit cu printesa lui. El nu a observat dar Marinette si-a ascuns incheieturile in timp ce ii bandaja spatele. Ce nu ştie el este faptul ca Marinette îşi face taieturi pe mână... acest lucru s-a intamplat imediat ce a ajuns acasa dupa ce a iesit din spital. Moartea parintilor au afectat-o rău si a crezut ca se poate elibera cu ajutorul taieturilor de lamă.

Chat Noir's pov

Eu:Trebuie sa plec prinţesă dar ne mai vedem.

Am plecat spre casa si am intrat in camera mea. A fost vina mea ca Marinette a fost rănită. Eu am enervat akumatizatul.

Ziua urmatoare trece repede si ii fac o surpriza lui Marinette. Lumina in camera ei era aprinsa dar nu era in camera si dupa am vazut lumina de la baie si m-am linistit.

A iesit de abia după vreo 20 de minute. Avea ochii rosii de la plans iar mâinile ei erau tăiate si curgea sange ceea ce inseamna ca si le-a făcut acum. M-am ascuns ca sa nu ma vadă si am asteptat 10 min. Am bătut in geam si mi-a deschis. Mâinile ei erau acoperite de pijamaua cu mâneci lungi.

Eu: Buna prinţesă? Esti mai bine?
M:Buna motănel. Da sunt mai bine.

A încercat sa zambeasca dar tristeţea se vedea pe fata ei.

Eu:Sigur?
M:Da. Sunt bine.
Eu:Si... ceva nou? Răni noi?
M: *minţind* nu! De ce crezi asta?
Eu: Atunci pot sa verific?

M-am apropiat de ea si m-am uitat in ochii ei. Avea ochii albastrii ca oceanul in care ma înecam. Pentru o clipă am uitat ce vroiam sa fac. Am prins-o tare de mâini si a scos un ţipat de durere.

M:Auuu. Ma doare! Dă-mi drumul.
Eu:De abia te-am atins. De ce te doare?
M:Doar dă-mi drumul!
Eu:Nu!

Am tras grijuliu manecile si am văzut mâinile pline de taieturi. Am inceput sa lăcrimez chiar daca sunt băiat.

Marinette's pov

Chat Noir a început sa plângă... ma doare sa il vad aşa.

Eu:Motănel, de ce plângi?
Ch:De ce imi faci asta? De ce iti faci asta?
Eu:Ce vrei sa spui?
Ch:De ce te ranesti asa?
Eu:*incepand sa plang* nu ai cum sa intelegi. Parintii mei au murit! Cum crezi ca ma pot simţi? Ai vrea sa sar in sur de fericire? Nu pot! Si imi pare rau daca te rănesc dar... imi este dor de ei...

Cad in genunchi pe podea si dau frâu liber lacrimilor. Chat se apropie de mine si ma îmbrăţişează si eu ii raspund la îmbrăţişare.

Eu:Te rog, nu ma lasa singură aici. Nu mai pot. Simt ca o sa o iau razna.
Ch: Nu am sa te las niciodată. Iti Promit!

Un zambet mic apare pe fata mea. De fiecare data cand am zâmbit doar m-am prefăcut dar acesta a fost un zambet din inimă.

Chat Noir imi sterge lacrimile si ne uitam unul in ochii celuilalt. Timpul parca se opreste in loc. Ochii lui verzi ca pădurea se intalnesc cu ochii mei albastrii ca oceanul. Ne apropiem unul de altul si......

Am pus doua capitole deoarece nu am mai postat de duminică si imi cer scuze dar ieri am avut test la matematică si romana si azi trebuia sa ne asculte la chimie dar am scăpat (MIRACOL). Imi pare rău ca v-am facut sa aşteptaţi atât. SPER CA V-A PLĂCUT! 😘😘😘