Curse Ilegale // in curs de editare//

☆1☆

Mă dau leneşă jos din pat. Îmi târăsc picioarele până în fața dulapului căutând haine cât de cât pe gustul meu, care ar trebuii să nu mă scoată nici în evidență, dar nici bufonul faculății să nu fiu, îmi aleg o pereche de blugi negrii mulați si tăiați in genunchi, o bluză albă şi transparentă, plus lenjeria mea de culoare neagră. Intru in baie şi dau drumul apei pentru a face un duş rece ce ar trebuii să mă trezească cât de cât. În timp ce cada se umple cu apă, eu îmi dau pijamalele jos şi îmi prind păru' într-o coadă de cal, ce ar trebuii să îmi păstreze părul cât de cât uscat. Intru în cadă şi tresar la contactul rece al apei cu pielea mea fierbinte, îmi las corpul moale şi îl scufund în apă. După 20 de minute, realizez că mai am doar 15 minute până a putea fii gata şi în drum spre liceu, adică ceasu' arată ora 7:10 . Sar ca arsă din cadă şi îmi înfasor corpul într-un prosop de culoarea crem, îmi şterg pielea fină cu ajutorul prosopului şi mă îmbrac cu hainele alese înainte de a face duş. Cobor scările si constat că mătuşa Samantha este la sediu deja. Îmi iau un măr din fructieră, mă încalț cu teneşii mei albi şi îmi iau geaca de piele din cuier, ies pe uşa vilei în care locuiesc şi o sun pe Selena.

-Hei, Sel! Vin după tine? îmi întreb eu prietena.

-Defapt, azi nu o să vin la facultate, am nişte chestii importante de făcut, sper că nu te superi, spune aceasta.

-Nu, chiar deloc, ne vedem, pa! spun si inchid.

Incep să o iau din loc şi în mai puțin de 10 minute ajung şi la facultate, oh, dacă mi-aş fi luat motoru'  sau maşina aş fi ajuns mai repede, dar na, trebuie să nu fiu în centrul atenției, viață de rahat! îmi spun în gănd atunci când intru pe uşa facultății, mă îndrept spre clasa de curs, pentru că prima ora am engleză şi nu vreau să întarzii. Pe hol mă întâlnesc cu târfa aceste-i instituți, pe care aş da-o cu capu' de pereți în momentul de față. Se îndreapta către mine şi mestecă gumă ciudat.

-Unde crezi ca mergi, proasto? îmi spune Kate, toți cei care au asistat la această întrebare incep să râdă, iar eu îmi încordez pumnul pe lângă corp, şi îi spun:

-Undeva unde tu nu ai ce căuta, aici este o scoala, nu o instituție de târfe, spun si rad, iar toți ceilalți îmi urmează exemplul pe lânagă "Ouuu" pe care îl spun toți la unison, zâmbesc mulțumită că i-am închis gura aceste-i mori sticate, şi intru în sala de curs, mă aşez în ultima bancă, îmi scot telefonul şi căştile şi ascult muzică pănă când sala se umple cu elevi, iar profesoara intră în clasă toată numai un zâmbet şi grăieste:

-Bună ziua, copii, astăzi ni se vor alătura în grup înca doi băieți! spune aceasta, iar pe uşa intra un băiat frumos, cu un corp bine lucrat şi păr brunet, şi încă unu blond, cu oasele fețe-i foarte proeminente, dar la fel de frumos, bine poate putin mai frumos era cel brunet.

-Puteți să vă prezentați! spune profesoara, iar aceştia işi spun numele.

-Eu sunt, Mathias Black, am aproape 20 de ani! spune cel brunet, mamă da ce voce are! Inger! Of, fuck, ce e îneregula cu mine? Eu nu mă pot îndrăgosti!

-Iar, eu sunt James Black, am 19 ani! spune cel blond, şi ies din transă.

Mi se întâmplase prea des să îmi alunece ochii asupra unui băiat și să cred că m-am îndrăgostit. Cu toate acestea, acum eram sigură că el era definiția perfecțiunii și a iubirii.

Îl priveam arzând de curiozitate cum își freca mâinile. Aștepta și el să termine profesoara de vorbit. Încercam să nu mă holbez la el, la trăsăturile lui frumoase, la oasele fine ale maxilarului său. La ochii săi întunecați în care dansau lumini aurii, la părul său moale și negru. Mă gândeam la maxima plăcere de a-mi vârî animalic degetele printre firele acelea atât de firave, să îmi lipesc urechea de fruntea lui și îi mângâi neîncetat creștetul capului...

Niciodată nu am crezut în dragoste la prima vedere. Probabil pe cât de perfect e la exterior, pe atât de putred e în interior. Mătușa mea mereu îmi zicea că oamenii nu sunt perfecți. O prăjitură are și sare în ea, dar contează cantitatea. Cu cât e mai multă, cu atât mai ușor e de observat; așa cum sarea are rolul de a reliefa gustul dulce al preparatelor, și defectele pot scoate în evidență calitățile.

Pași. Zgomotul pașilor pe podeaua de lemn răsuna în încăpere. Încercam să nu mă uit la el, să nu par obsedată. Ca și cum mi-ar fi fost dor de acel păr pe care probabil niciodată nu aveam să-l ating, strângeam între degete pixul de plastic, albindu-mi-se degetele din cauza efortului. Priveam cu coada ochiului cum merge încet, cu spatele drept, și se oprește brusc lână mine.

Fix lângă mine. Se apleca asuprabmea ca și cum ar fi vrut să zică ceva, iar eu din reflex am întors capul spre el. Se așeza încet în bancă lângă mine, șoptind în grabă un „Bună“. Nu credeam, răbdarea mi-era pusă la-ncercare. De ce s-a pus lângă mine? Ca să mă chinui căci nu-mi permiteam să mă uit la el?

Inima mi se zbătea între coaste ca o vrabie într-o colivie. Strângeam puternic pixul, stingând setea aceea puternică de a sări pe el ca să mă joc cu părul lui, chipul său perfect pe care nu-l puteam sorbi din priviri... Sângele îmi pulsa haotic sub piele, încercam să nu atrag atenția.

- Pixul. Nu-l mai chinui așa, are și el sentimente.

M-am uitat la el. Tocmai vorbise? L-am auzit cum chicotește. M-am uitat în palmele mele și am văzut obiectul de scris pe care îl strângeam puternic. I-am dat brusc drumul pe masă și mi-am sprijinit tâmplele în pumni. Fir-ar! Tocmai mă făcusem de rușine.

Pleoapele mi-erau grele, mă simțeam puțin obosită. Pixul îmi aluneca pe hârtie repede, făcând greșeli la orice frază aproape. Nu mi se mai întâmplase să mă simt atât de complexată de prezența unui băiat, dar aici intervenea și indiscreția mea. Nici nu mă îndrăgostisem, ci probabil prinsesem o obsesie pentru trăsăturile sale frumoase. Clipeam încercând să gândesc mai limpede. Dacă eram ușor de dus de nas doar cu fizicul cuiva, oare mă puteam considera nedemnă de rolul conducătoarei mafiei?

Ora s-a terminat, iar eu ma grabesc sa ies din clasa, cand aud pasi alerti in spatele meu.

-Ți-ai uitat telefonul, îmi spune Mathias, iar eu mă grăbesc să-i iau telefonul din mână şi să zic un "Mulțumesc" rapid, şi scuzându-mă că am treabă, ies din clasă şi mă îndrept spre cantină pentru a vedea ce căcaturi mai au şi ăştia aici, eu nu mănânc mâncarea asta de rahat, nici de-a dracu! Mă aşez la o masă mai retrasă şi îmi deblochez telefonul, constatând că am un mesaj de la un număr necunoscut mie, mă grăbesc să îl deschid şi fac ochii cât cepele când văd de la cine e mesaju în care scria aşa:

"Bună, sunt Mathias!"

Mă grăbesc să îi răspund, dar în acelaşi timp sunt şi nedumerită.

"Bună, de unde ai număru' meu?"

În nici 2 minute primesc înca un mesaj de la acelaşi număr.

" Nu contează, voiam să te întreb dacă vrei să vi la petrecerea de astăzi seara, la mine acasă?" Spune şi îmi dă adresa cu locul destinației, hmm, de ce aş rata petrecerea asta? Mi se pare o idee foarte bună, aşa voi fi "eu" pentru o seară în fața tuturor, zâmbesc şi o sun pe Selena.

《Convorbire telefonică》

-Ce zici, tu,eu, o petrecere diseară? îi spun şi aud un chițăit la celălalt capăt al firului.

-Da, vin! La 18:00 sunt la tine! spune repede şi închide apelul, oftez zgomotos şi ies din cantină. Decid ca astăzi să nu mai particip şi la celelalte ore ci să mă duc acasă să mă pregătesc pentru "marea petrecere".

La media sunt cei doi frati/ zeii❤