☆11☆

316 21 7
                                    

Doua mâini îmi cuprind umerii, ceea ce mă face sa ridic capul din palme, și sa ridic privirea spre cel ce sta acum în fața mea.

Mathias clipește des din genele sale lungi și negre, zâmbind ușor mă apuca de bărbie, ne lundu-mi privirea de la el, mă sărută ușor pe obrazul drept, asta sigur m-a făcut sa roșesc, dar sigur nu asta contează acum. Tot ce contează acum este ca el a venit la mine, dar de ce a făcut asta?
La cursuri nici măcar nu s-a uitat la mine. Nu-l mai înțeleg!

Îmi fac curaj sa-i vorbesc.

-Ce cauți aici? îl întreb uitându-ma fix în ochii săi.

-Am venit sa văd ce faci, și te-a văzut pe jos. Ce făceai acolo? mă întreabă incruntandu-se puțin.

-Ăm, m-a luat o durere groaznica de cap, și a trebuit sa mă așez. mint eu.

-Aha, deci, ai avut o amețeală! clarifica el lucrurile, iar eu incuviintez repede din cap. -Atunci hai sa ne așezăm pe pat, spune și mă ia în brațe ca pe o mireasa.

Il țin strâns de umeri pentru a-mi stabiliza poziția, ce este puțin incomoda, dar nu mă opun, pentru ca-n brațele sale mă simt în siguranță, deși nu-mi pot imagina cum m-a făcut sa am așa mare drag de el.

-Ușurel, spune și mă așează pe pat, -Asa e mai bine, nu? spune și îmi zâmbește șarmant.

-Ai dreptate, e mult mai comod aici, spun și cel mai probabil roșesc.

-Ăm, pai, ce-ai zice dacă am ieși intr-un club diseară?

-Nu știu ce sa zic!

-Oh, hai, te rog! Nu faci față cluburilor? rade.

-N-am zis asta!  Și bineînțeles ca fac față! spun și clipesc din ochi.

-Demomstreaza-mi! zambeste.

-Oh, fie! O sa vin în nenorocitul ăla de club, dar asta doar pentru ați demonstra ca fac față! i-o întorc rapid.

-Bine, dacă tu zici! La ora 22:00 sa fi gata, spune ridicandu-se de pe pat și indreptandu-se spre ușa, înainte de ai mai spune ceva, iese și trântește ușa în urma sa.

Perfect! De ce sunt atât de proasta încât am putut accepta? Mai mult ca sigur ăsta e doar un plan de-al sau!
SUNT O PROASTA! SUNT O PROASTA! SUNT O PROASTAAAAAAAA!

Heiiii! Știu ca nu am mai scris de mult, si-mi pare nespus de rau pentru asta,  dar nu am avut timp de nimic. Știți și voi cum este în clasa a 8a, prea mult haos ce m-a cam devastat, pot zice.
Și da, știu ca acest capitol este scurt, și probabil nu la ăsta v-ati așteptat, dar nu prea am avut inspirație,  dar promit ca o sa revanșez,  cu altele mai lungi și mai frumoase. Va puppp!

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Mar 07, 2017 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Curse Ilegale // in curs de editare//Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum