Curse Ilegale // in curs de editare//

☆10☆

Ma trezesc la ora sapte dimineata, pentru inca o zi oribila de facultate.

Iar trebuie sa ma intalnesc cu Mathias, dar daca nu m-as duce? Eh, si ieri am lipsit nu vreau sa atrag atentia asupra mea, chiulurile astea le fac doar cei rebeli din facultate, eu nu ma numar printre ei, si nu vreau sa dau de banuit.

Imi fac rutina, ma imbrac, imi iau geanta si plec spre facultate, evident ca pe jos, nu am voie cu masina!

Intru pe portile faculatii, curtea plina ochi, cu fel si fel de studenti, dornici de o noua zi de cursuri, nu mai eu nu am chef de asta, se pare. Nimeni nu ma observa, merg glont catre usa institutiei, intru pe ea, la fel de repede ajung si in clasa, inaintea tuturor. Ma asez in banca din spate ca de fiecare data. Imi scot telefonul si castile, imi dau drumul la muzica si nu apuc nici telefonul sa-l blochez ca am si primit un mesaj.

Il deschid repede fiind convisa ca Mathias e cel care ma cauta, dar ca sa vezi! Ash e cel care a facut-o, dandu-mi un mesaj in care ma roaga sa ne vedem la cafeneua din coltul strazii mele, la ora sase. Ridic uimita din sprancene, planificand sa ma duc cand ma intorc de la sala sa merg direct acolo.

Tonul soneriei isi face simtita prezenta, toti elevii intra in clasa, fiecare isi ocupa locul, incepand sa si vorbeasca de diferite lucruri banale.

Profesoara de latina intra in clasa, apoi urmand o liniste mortala, isi ocupa scaunul din fata catedrei.

-Buna ziua, copii! ne zambeste cald profesoara.

-Buna ziua, spunem toti in cor.

Deschid caietul, si un sunet de scartait isi face prezenta in intreaga clasa, ridic privire si intalnesc ochii de un ceocolatiu, atat de cunoscuti, dar totusi necunoscuti, ce ascund atatea secrete in spatele lor, oftez usor scuturandu-mi usor capul.

-Buna ziua, ma scuzati ca am intarziat, se scuza domnul ce aseara era sa ma faca a lui, cu toate ca nu as fii regretat asta, nici nu as fi vrut sa ii cad in plasa atat de usor.

-Buna ziua, tinere! Tu trebuie sa fi, Mathias Black, nu? intreaba batrana de la catedra.

-Da, eu sunt! zambeste sarmant Mathias.

-Hmm, sper sa nu ai prostul obicei sa intarzii la ore, acum ia loc, te rog.

-Multumesc!

Brunetul isi ocupa locul ne uitandu-se la mine.

Profesoara isi preda lectia, dar eu nu ma pot concentra, nu cand el este in fata mea.

Ora a trecut, pot zice ca am fost salvata de clopotel, atata tensiune intr-o clasa e prea mult, prea mult pentru mine.

Nu inteleg de ce nu s-a uitat la mine, nici un cuvant nu mi-a adresat, nimic. Se pare ca l-am suparat destul de tare cu faza de aseara, si incep deja sa regret ca m-am oprit din ce eram pe cale sa fac.

Toate gandurile astea ma bulverseaza total, nu stiu ce sa mai fac, sau ce sa cred, pur si simplu, nu mai stiu! Daca m-ar intreba cineva ce se intampla cu mine, ce stiu sigur este ca nu stiu ce se petrece cu mine, niciodata nu am trecut prin asa ceva ca sa stiu si acum ce am de fapt.

Ies putin ametita din sala de curs, avand in fata ochilor, doar baia. Am nevoie sa ma descarc, si asta cat mai repede, pentru ca nu le mai pot tine in frau, atatea starii emotionale, nu imi fac deloc bine.

Intru in baie, impleticindu-ma in picioare, daca ma vede cineva asa, o sa zica ca am baut sau fumat ceva, cu siguranta. Din fericire baia este goala. Ma proptesc in palme de chiuveta alba si lucioasa, imi rodic capul, privirea fiindu-mi in oglinda, arat ca un clovn, daca nu as fii stiut ca sunt eu, mai mult ca sigur tipam si fugeam ca o descreierata. Dau drumul robinetului lasand apa rece sa isi faca aparitia. Iau putina apa in palme si incep sa-mi clatesc fata aproape adormita, fara sa imi pese macar vreun pic ca macheajul mi se poate scurge si voi devenii si mai rau un clovn fata de cum sunt acum.

Imi clatesc fata, bine, bine, avand grija ca nici o urma de rimel sau fond de ten sa nu mai existe pe fata mea. Arat asa, MOARTA! Pot spune ca oricine m-ar vede, ar fugii. Asa viata sa tot n-ai. Astazi nimeni si nimic nu tine cu mine, d'aia arat ca un zombie, e clar.

Ma dau in spate, doi pasi, ma proptesc de faianta alba, lasandu-ma sa alunec pe suprafata lina, pana cand fundul meu a facut contact cu gresia rece, si destul de confortabila in momentul asta. Imi pun capul in palme, oftand prelung si inchizand ochii ce imi devin din ce in ce mai grei.

Linistea este sparta de un scartait de usa, ce ma face sa tresar dar nu sa si imi ridic capul din palme. Raman asa cateva secunde bune, iar niste pasi isi fac simtita prezenta in incapere. Imi ridic intr-un final capul, iar in fata mea sta...