Răzbunare şi schimbare

Aniversare tristă

Olaaaa !!! Sunt nouă în wattpad, dar am o voință de fier să termin acest fanfic (SasuSaku btw-dacă nu sunteți la curent cu manga sau anime-ul NARUTO şi/sau NARUTO SHIPPUDEN, google it), chiar dacă m-am apucat la miezul nopții de el, dar nu-i bai. Iată capitolul 1 al fanficului meu. Iubitorilor de Naruto şi nu numai, vă invit la sugestii, comentarii şi...citit plăcut !!!
PS: Repet, este un fanfic, iar personajele şi locurile acțiunii sunt ale creatorului de Manga si Anime NARUTO, Masashi Kishimoto.

"- De ce nu-mi spui niciodată nimic? De ce nu împărtăşeşti nimic cu mine? De ce...
-Hm...nu te-ai schimbat deloc de atunci...Chiar eşti enervantă. "

Îmi deschid ochii brusc şi-mi amintesc ce făceam şi unde am rămas. Aşa e... M-am oprit în dreptul băncii de pe singura alee care duce spre ieşirea din sat. Amintirile, oricât aş fugi de ele, nu se vor opri să apară. Mereu mă învinovățesc, zicându-mi că n-am fost îndeajuns de convingătoare, de puterincă, încât să-i spun să rămâna, dar nu pot schimba trecutul, oricât de mult aş vrea.

***
Totuşi, dacă n-ar fi fost acel moment, n-aş fi ajuns unde sunt acum : medic ninja, elevă al lui Tsunade-sama, bun shinobi cunoscut în sat şi în afară, ninja membru al echipei 7, condusă de Sensei Hatake Kakashi, cunoscut drept Kakashi al Sharinganului, şi, bineînțeles, prietenă a celui mai cunoscut şi schimbător de destine ninja şi shinobi, unicul şi inegalabilul, Uzumaki Naruto.

Aşa e. Numele meu este Haruno Sakura, sunt un shinobi cunoscut al Konoha (Satul Frunzei din Țara Focului), am 17 ani împliniți, iar povestea mea este ştiută de multă lume.

După cum am mai spus, sunt cunoscută drept eleva unuia dintre Cei 3 Sannini Legendari şi al 5-lea Hokage, Tsunade-sama, cea care m-a antnenat să devin ce am ajuns acum.

*
Deschid ochii şi mă uit încă o dată la acea bancă, cea pe care m-a întins el când a plecat. Mă uit la cer. Cerul cu lună plină este acoperit de nori, în viteză, ca în noaptea aceea. Da... E miezul nopții. Se împlinesc 3 ani de-atunci, 3 ani în care, deşi am evoluat, devenind mai puternică, n-am înaintat în a-mi atinge scopul, şi acela de a-l aduce înapoi pe cel care mi-a schimbat viața, pe Uchiha Sasuke. Da, acel ninja fugar al satului nostru, pornit în căutare de putere de la un inamic mai vechi, un răzbunător. Şi acum îmi amintesc privirea aceea, atât rece, cât şi îndurerată, deşi nu lăsa să se vadă.

Scot kunaiul si fac însemnul bandanei pe care el a lăsat-o în urmă, singurul lucru care a rămas la noi după lupta lui cu Naruto de acum 3 ani. Semnul satului nostru, tăiat. Acel semn de tăietură i-l făcuse Naruto în luptă. Hm... Ce fericit era când povestea asta, de parcă avea siguranța că se va întoarce cândva, iar totul va avea să fie ca la început...

Îl apreciam pe Naruto pentru că nu se dadea bătut niciodată, chiar şi când nu mai exista speranță, el mereu a găsit ceva de care să se agațe ca să izbutească în absolut orice luptă sau misiune dificilă. Acest lucru l-a făcut să fie atât de îndrăgit acum de săteni, de shinobi, de Jinchuuriki de peste tot în lume, de Kage... Naruto este un salvator de vieți şi un schimbător de destine, pe care îl iubesc şi îl respect acum, şi o voi face şi în viitor.

Acel semn făcut pe acea bancă m-a făcut să mă gândesc mult la acea noapte. Am stat atât de mult pe banca aia, încât mă cuprinse somnul, iar de trezit, m-am trezit abia când mi-a şoptit cineva în ureche că ar fi bine să plec.
- Sakura, ridică-te. Trebuie să mergi acasă. Te caută ai tăi disperați...
- Daaa, încă 5 min...Stai, ce?! Ce caut aici? zic eu, complet derutată de faptul că mă aflam afară şi nu în casă.