Răzbunare şi schimbare

Misiune

- Sakura, vreau ca ceea ce-ți spun acum să rămână între noi. Aceasta este o misiune de rang S, la care mă aştept să o îndeplineşti cum se cuvine, ca elevă a mea.
Am fost chemată devreme la biroul lui Tsunade-sama. Mi s-a spus că are ceva important să-mi spună. M-am dus. Şi acum, vorbim despre...?
- Tratamentele au avut mare efect, metabolismul şi starea ta de sănătate sunt bune, pe scurt ți-ai
revenit foarte bine. Antrenamentele au decurs excelent, Kagune îți iese fără prea mult efort... Aşadar, înainte să-ți dau detalii legate de această misiune, aş vrea să-mi spui acum ce dubii ai legate de tine : tehnici, dacă au mai apărut durerile acelea îngrozitoare... Trebuie să-mi spui acum totul şi sincer.
- Mă va afecta ceva din ce vă spun? În sensul că, dacă e ceva, trimiteți pe altcineva în locul meu?
- Nu. Vreau să ştiu exact stadiul în care te afli. Este important. Nu vreau ca în timpul acestei misiuni să clachezi sau să renunți sau pur şi simplu să fii împiedicată de sechelele ultimii tale lupte, care pot apărea în cel mai nepotrivit moment. Nu pot risca să te pierd într-o asemenea misiune. Îți voi da încă timp, oricum, să te refaci. Mai ai nevoie. Se vede clar că încă ai nevoie de odihnă.
Nu înțeleg de ce vrea să mă trimită într-o misiune aşa riscantă, ca apoi să-mi spună că nu-şi permite ca eu să fiu împiedicată de starea mea de sănătate... Ce naiba se întâmplă?!
- Tsunade-sama, despre ce misiune e vorba? Cât de groaznică este?
- Să spunem că este o misiune de... autocunoaştere, dacă vrei.
- Trebuie să plec din sat, nu-i aşa?
Mă aşteptam să ofteze, să dea din cap, însă Tsunade-sama nu face asta. Îmi zice :
- Nici pe departe. Această misiune este special pentru tine, pentru a trece la nivelul Jounin. Eşti singura, înafară de Neji şi Shikamaru, care o poate trece, din grupul vostru.
- Nici măcar Naruto? Sau Lee?
- Ciudat, nu? Nici măcar. Misiunea ta este de supraviețuire. Este un examen, ai putea spune, care va avea loc într-o săptămână, în Pădurea Morții.
Locul ăla... Cât de multe s-au întâmplat acolo... Chiar nu aş fi vrut să mă întorc acolo. Tare mă gândesc că va trebui ori să mă duc singură, ori să mă lupt împotriva prietenilor mei... Chiar nu voiam...
- Ştiu la ce te gândeşti, Sakura, şi răspunsul e nu la ambele. Nu vei merge singură decât la început. Pe parcurs, trebuie să nu te laşi capturată de el.
- El? El cine?
În acel moment, uşa s-a deschis, iar în biroul lui Tsunade-sama intră Sasuke. Părea odihnit, şi totuşi, plictisit. Mă întreb la ce se gândeşte acum.
- Stai aşa, adică eu trebuie să supraviețuiesc în Pădure, cu el pe urmele mele? Ce fel de misiune e asta?
Sasuke pare cam nedumerit, dar nici că-i pasă ce se întâmplă. Nu bagă în seamă ce tocmai am spus şi o întreabă pe Tsunade-sama :
- M-ai chemat?
- Hm... Aceeaşi atitudine ca Orochimaru...
În momentul acela am asistat la cea mai tare lovitură a secolului : Tsunade-sama l-a pocnit pe Sasuke atât de tare, încât a ajuns dincolo de peretele opus, făcând o gaură destul de mare în el !
- Uimitor ...
- Nu accept asemenea lipsă de respect din partea ta, Sasuke ! Ți-am cunoscut familia foarte bine şi sunt sigură că Mikoto nu ar fi deloc mândră de tine pentru asta !
Fix în momentul în care Tsunade-sama a rostit numele acela, Sasuke s-a oprit din atacul surpriză pe care avea de gând să-l facă. Voia să se răzbune clar pentru asemenea lovitură care i-a învinețit jumătate din fața lui perfectă, dar s-a oprit încremenit, zicând :
- Ai... cunoscut-o pe... mama mea?
Sasuke o priveşte țintă pe Tsunade-sama, îngrijorat şi trist.
- Pff. Normal ! Mikoto a fost ca o soră mai mică pentru mine. De când am văzut-o prima dată în Academie, am ştiut că o să mă ataşez de ea, după moartea lui Nawaki. Am avut grijă de ea mereu când mama ei era plecată în misiuni. Am văzut-o crescând, până l-am pierdut pe Dan şi am plecat din sat. Ea era măritată cu Fugaku, te avea pe tine în pântec şi pe Itachi...
Tsunade-sama face o pauză, dându-şi seama că a deviat de la subiect prea mult, dar adaugă ceva, să nu-l lase pe Sasuke să fiarbă prea tare.
- Sunt sigură că amândoi sunt tare mândri de tine.
Sasuke pleacă capul, privind în gol.

Tsunade-sama îşi drege glasul, făcându-ne să ne îndreptăm privirea către ea.
- Aşadar, dacă tot sunteți amândoi aici, cred că vă voi supune pe amândoi la acest test.
- Dar, Tsunade-sama, parcă spuneați că această misiune este numai pentru mine...
- Mda... M-am gândit mai bine şi cred că ar trebui să intrați amândoi în Pădure, pentru că voi cam aveți de discutat... Dar nu vă puteți întâlni decât dacă este vreo urgență.
- Ce vrei să spui? întreabă Sasuke, vizibil tensionat şi încordat.
- 5 zile de supraviețuire. Pe cont propriu. Fiecare porneşte pe câte o poartă opusă, şi vă veți întâlni după 3 zile.
- Şi în timpul ăsta, ce trebuie să facem?
- Veți afla ce vă aşteaptă. Nu zic nimic. Cert este că, ca să puteți lua acest examen, trebuie să găsiți ăsta. Sunt la fel, însă vă veți întâlni la un moment dat ca să vă luptați pentru el.
Tsunade-sama ne arată un pergament al pământului. Mi-l întipăresc bine in minte. Îl iau în mână şi încerc să mă conectez la el, ca atunci când o să fiu în pădure, să nu-mi fie prea greu sa-l localizez.
- În timpul acestor zile vă puteți întâlni ca să vă luptați pentru pergament. Din ziua a treia, trebuie să vă îndreptați către turn, unde vă voi aştepta. Cel care ajunge primul devine Jounin. Cel care nu ajunge, rămâne închis în pădure, până la următoarele examene.
Exact ca la examenele Chuunin, doar că, de data asta, suntem pe cont propriu, iar Sasuke dacă e dispus, mă poate ucide dacă are ocazia, indiferent de ce s-a întâmplat înainte între noi... De fapt, ce s-a-ntâmplat mai exact? Cred că a fost ceva, ca un vis, nu a fost realitate. Nu cred că s-a întâmplat nimic... O să mă comport ca atare, ca ş cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
- Întrebări? întreabă Tsunade-sama.

Ies odată cu Sasuke din birou. Suntem tăcuți amândoi şi avem privirile în altă parte, numai unul la altul nu. Rămân în urmă la un moment dat, conştientizând că nu se va îndrepta diacuța nicăieri. Aşadar, mă duc acasă.
Odată întinsă în pat, îmi iau perna şi o trâng la piept, dându-mi frâu lacrimilor care habar nu am ce caută. Nu mă simt bine deloc că va trebui să mă lupt cu Sasuke iar, care, deşi e un trădător, e evident că nu mi l-am scos din cap niciodată şi nici nu aş fi vrut. Este iubirea vieții mele de când mă ştiu... N-aş putea să-l rănesc, mai rău decât am făcut-o, iar nici el nu poate să-şi arate adevărata putere. Îmi şterg lacrimile şi mă uit în gol. În Pădure vom demonstra de ce suntem capabili. Indiferent ce va trebui să fac, trebuie să ajung la turn... Sper să pot, pentru că am demonstrat că l-am ajuns din urmă. Nu ne vom plictisi. Vor fi nişte zile interesante...