Răzbunare şi schimbare

Noua tehnică

Oooolaaaa !!! Multumesc din suflet pentru voturile de pana acum si pentru faptul ca-mi cititi povestea !!! Inseamna enorm pentru mine !!!
Iata capitolul 5 ( nu 6, cum nu mai stiam eu sa numar 😂 ) si-mi cer scuze pentru eventualele greseli. Scriu pe telefon de la ora 12 noaptea incolo si ba imi mai aluneca degetele pe alte litere, ba se mai lipesc niste cuvinte, ba mananc sau pun litere... Va multumesc pentru intelegere !

(PS : Aici scriu fara diacritice ca sa scriu mai repede multumirile si sa scriu mai mult la poveste.
PPS : Daca gasiti o denumire ciudata, nu va speriati si nu ma judecati. Este un fanfic si vreau sa o fac pe Sakura almost invincibila pentru ca o iubesc. No hate pls thx.
PPS2 : Daca o sa va intrebati de ce in poza aia Sakura are aura aia in dreptul pumnulii, cititi si veti afla ! 😆)

Spor la citit ! ❤

_______________

Mă întorc cu spatele la Sasuke, atât pentru şocul pe care tocmai l-am avut, văzându-l cu lacrimi în ochi şi pentru faptul că nu voiam să mă vadă plângând. Uram mereu faptul că mă considera slabă... Mă rog, în comparație cu el şi Naruto, nu aveam forță brută, însă aveam şi încă am creierul mai dezvoltat, ceea ce toată lumea apreciază, iar forța brută mi-am dezvoltat-o în timp. În orice caz, în lupta asta nu voi arăta că sunt slabă, chiar dacă mi-am pus sufletul pe tavă... Din nou !
Totuşi, reacția lui... E prea ciudată, şi chiar simt că nu e genjutsu. Ascult atentă, să nu cumva să las garda jos. Suspină. Sasuke suspină ! Ei, haide ! Doar nu i-au ajuns vorbele mele la sufletul lui întunecat tocmai acum !... Deşi... Mă doare enorm să-l văd suferind şi să ma lupt cu el, dar trebuie să-i demonstrez că şi eu contez, şi eu sunt puternică şi că l-am ajuns pe el şi pe Naruto din urmă !
Mă întorc în viteză, deşi am lacrimi în ochi, şi mă îndrept spre el cu noua tehnică la care am lucrat în secret.

E o "corcitură", cum îmi place mie să-i spun, de mai multe tehnici. Am încercat, pe cât posibil, să combin Rasenganul cu Chidori, însă, în loc să le obțin pe rând sau împreună pe cele două, nu mi-a ieşit niciuna. Astfel, am apelat la Tsunade-sama să mă învețe ceva asemănător acestora, şi aşa, pe lângă forța Sigiliului celor 100 la care încă trebuie să lucrez, a începutuli invocării lui Katsuyu şi a chakrei mele medicale, am reuşit să-mi formez propria tehnică, şi sunt mândră de asta. Tehnica inventată de mine nu este una medicală, deşi se bazează foarte mult pe ea. Se numeşte Kagune. Am denumit-o astfel pentru că datorez aceasta forță şi abilitate de a avea şi a construi această tehnică lui Tsunade-sama, care m-a antrenat să devin ce sunt acum. Tehnica mea se bazează pe forța din chakra Sigiliului, pe cea medicală, şi pe forța mea de "monstru", moştenită, evident, tot de la Tsunade-sama. Kagune arată, dar doar arată, a Rasengan combinat cu Chidori : culoarea e de un albastru de Rasengan şi aură de chakra de Chidori, în jurul pumnului meu strâns. Cu această tehnică, pot străpunge absolut orice.
Pentru că e prima dată când îmi iese cu adevărat, sunt atât de mândră de mine, încât am pe față un zâmbet până la urechi, dar şi cu lacrimi în ochi, ceea ce-l şochează pe Sasuke, când vede că pornesc la atac. E atât de uimit de faptul că am şi eu o tehnică pe care chiar eu am creat-o, dar el nu va şti... Momentan. Am de gând să-l surprind.
- KAGUNE !!!
- CHIDORI !!!
Strigăm amândoi şi ne atacăm. Rezultatul nu e prea frumos, dar mă bucur că nu e mai rău de atât. L-am nimerit pe Sasuke, dar şi el pe mine, pentru că nu a vrut să se lase mai prejos. Timp de 10 secunde, aşa, blocați, unul cu mâna în toracele celuilalt, ne uităm unul în ochii celuilalt. Amândoi avem ochii mari, dar irisurile mici, iar eu am şi lacrimi care curg pe obraji pe de-asupra. Încep să tremur de durere şi impact, la fel şi el, dar nu ne clintim ochii. Ai mei se închid încet şi încep să plâng, ținând capul ridicat pe cât posibil, iar Sasuke tremură şi el, lăsându-şi capul în jos şi schimonosindu-se de durere. Ca la un semn, amândoi scuipăm destul de mult sânge, încât facem o băltoacă destul de mare în fața noastră. Sasuke îşi retrage mâna din mine, căzând în genunchi, iar eu fac la fel şi încerc să-mi aplic o tehnică de vindecare. Am un avantaj față de el. Noroc totuşi că nu m-a nimerit în partea stângă a toracelui, unde se află inima, pentru că altfel... Ar fi trăit cu o vină pe care nu o putea duce, în plus față de cea pe care ar avea-o dacă ar şti adevărul despre fratele lui.
E foarte uimit. Se uită la mine, în timp ce respiră, icneşte şi tuşeste sângele ce-i tot ajunge în gură. Eu însă, doar respir greu, pentru că tehnica de vindecare are nevoie de o mare canitate de chakra, ceea ce nu prea mai am. Însă trimit un semnal fizic, nevăzut, auzit şi simțit de nimeni, înafară de Kakashi şi... Naruto... Fir-ar ! Toți 4 suntem conectați de fapt, ceea ce înseamnă că vor veni amândoi să vadă dacă e adevărat că Sasuke e aici.
- Ce.... Ce-a fost... tehnica aia?
Sasuke nu-şi poate lua ochii de la mine. Vrea să afle un răspuns parcă necesar existenței lui... Încerc să inspir aerul în guri mari, să-mi calmez inima, iar apoi mă concentrez pe tehnica mea de vindecare, în suspinele mele. Vreau să-l ignor acum.
-Sa..kura...spune-mi...ce...a fost...tehnica aia?
Insistă şi începe să mă enerveze. Aşa că, întorcându-mi capul să nu-mi vadă lacrimile, îi retez un răspuns scurt :
- Tare, nu?
Rămâne tăcut, până mă vede cum încep să mă ridic, şi-mi şterg totuşi lacrimile.
- Ce? Cum de te poți ridica? Chidori ar fi trebuit să te...
- Omoare? Ştiu. Nu m-ai nimerit unde trebuie, îi spun enervată. Dar tu, Sasuke, de ce nu ai țintit spre inimă? Nu eram eu pacostea aia enervantă care doar spune încontinuu că te iubeşte şi să-i dai o şansă sau măcar să o accepți? De ce nu m-ai omorât, Sasuke?
- ...
- La asta mă gândeam şi eu, mersi.
- Tu nu înțelegi...
- Ce nu înțeleg? Ai uitat momentul de acum 5 minute când tocmai ți-am dat inima mea pe care aproape ai rupt-o din nou? Sau străpuns-o, ia-o cum o vrei..
- Eşti ca Naruto... de ce ai merge aşa departe pentru mine?! Ce am făcut să mă iubeşti?! De ce m-ai iubi tocmai e mine, care îți fac atâta rău?! Cu ce motiv îmi permiți să te distrug aşa, Sakura?! De ce ÎNCĂ mă iubeşti?!! Nu sunt demn de iubirea ta !!! Nu merit să fiu iubit de nimeni !!! Am un suflet întunecat în care nimeni nu a pătruns vreodată..
- Eu am făcut-o.
Uimirea de pe chipul lui mă răneşte, dar continui să par puternică, stând dreaptă în fața lui şi uitându-mă in jos la el.
- Ce...?
- Da, Sasuke. Poate că nu ar trebui să te iubesc... Dar nu mă va împiedica nimeni din a o face.
Cuvintele mele i-au captat atenția într-atât încât i s-a descrețit fruntea. Acum chiar mă ascultă...
- La examenul Chiunin, când ți s-a activat pentru prima dată Semnul Blestemat, care ți s-a extins pe tot corpul, a dat înapoi. Mai ții minte când?
- ...
Parcă ieri a fost... Ştiam că atunci, prin acea rugăminte şi îmbrățişare, i-am străpuns întunericul în care se afla. Semnul a dat înapoi datorită mie.
- Când te-am rugat să te opreşti în a-i omorî pe adversarii din Satul Sunetului. Deveniseşi o maşină de ucis, iar eu te-am oprit. N-ai făcut-o din milă. Ai făcut-o pentru că te-ai concentrat pe vocea mea...
- Cea care mereu, te-a trezit din întunericul în care erai, Sasuke.
Amândoi am întors capul spre Kakashi-sensei şi Naruto, care şi-au făcut apariția, în sfârşit.
Amețesc după ce îi văd şi simt cum cad la pământ. Sângele pe care l-am dat afară, cu lipsa de chakra pe care o mai aveam în sistem şi cu rana care, deşi s-a legat, încă era deschisă, au dus la un leşin şi o posibilă comă de toată frumusețea. Tot ce-mi mai amintesc este cum Kakashi şi Naruto alergau spre mine, iar Sasuke s-a aruncat să mă prindă, m-a strâns la piept şi a început să-mi strige numele disperat.