Răzbunare şi schimbare

Vestea

#vacanta pls no hate
Salutari, dragilor ! Scuzati asteptatul prea mult si suspansul ! Sper sa va placa noul capitol ! Enjoy !

___________________________

- Ne întâlnim aici, îmi zice el, în 6 ore. Trebuie să începem într-un fel, să pară că ne căutăm unul pe altul, deşi aşa va fi la un moment dat. Trebuie să fie totul cât de real posibil, mai apoi voi încerca să folosesc un genjutsu pe ei ca să pară că ne luptăm între noi, timp în care vom căuta pergamentul lipsă. Înțeles?
- În regulă !
Am lăsat un kunai înfipt într-un copac şi pe urmă fiecare a pornit în direcții opuse şi am început să ne îndepărtăm.
Mă opresc totuşi pe o creangă şi mă întorc să-i admir spatele lui Sasuke care se tot depărtează. Doamne, chiar nu s-a schimbat deloc... Înafară de statură nu e nimic schimbat. Planurile pe care le face acum sunt exact la fel, ca pe vremea examenului Chūnin, atât că era şi Naruto cu noi şi le strica mereu. Hm ! Zâmbesc. Astea da amintiri.
- Sakura !!! Du-te !!!
Sasuke mă strigă de departe, trezindu-mă la realitate. Îmi iau avânt şi continui drumul. O țin tot aşa timp de vreo trei ore. Văd cum încet apune soarele. Oare cum o să ne revedem? Şi totuşi, 6 ore? O să fie noaptea târziu... Până la urmă o să căutăm pergamentele pe timp de noapte? Adică, dacă pe lumina zilei n-am găsit nimic, cum vom avea succes noaptea? Ooofff, Sasuke, la ce te gândeşti oare?

Continui să sar de pe o creangă pe alta, tot înainte, până încep să-mi tremure picioarele şi trebuie să mă odihnesc. Mă opresc, sprijinindu-mă cu spatele de un trunchi şi mă las să cad din picioare. Respir greu datorită problemei mele cu inima aparent, şi când încerc să iau o gură de apă, mă opresc. Ascult cu atenție şi mă uit în jur. E noapte deja. Luna pătrunde cu greu printre copaci, dar o rază ajunge pe fața mea şi-mi luminează vederea. Mă ridic cu greu şi apoi mă uit iar in jur. Mi se pare atât de cunoscut locul acesta... Orochimaru... Da, aici a început totul. În locul ăsta l-a muşcat şarpele ăla pe Sasuke... Parcă ieri s-a întâmplat totul. Mă plimb pe creanga asta şi refac drumul celor doi. Mă poziționez în acelaşi loc în care a stat Orochimaru şi mă prefac că muşc pe cineva invizibil. Apoi fac schimb, mă duc în "locul" lui Sasuke şi, în loc de muşcătură, îmi fac cu un kunai 3 înțepături adânci pe gât, în locul în care are şi Sasuke Semnul Blestemat. Adâncesc kunaiul şi nu realizez că de fapt chiar doare, deşi cred că mult mai puțin față de ce a îndurat el atunci. Aştept puțin, după care folosesc chakra să-mi vindec rana prostească.

Mă ridic din genunchi şi mă las să aterizez jos, spre pământ. Aici e chiar beznă. Inspectez locul. Trec de vreo doi copaci şi găsesc ascunzătoarea de pe vremea examenului. Mă apropii de ea şi rămân în fața ei. Aici i-am adăpostit pe Naruto şi Sasuke după ce au fost scoşi din luptă de către Orochimaru. Apoi m-am luptat cu cei din Sunet, făcându-i mândri pe Sasuke şi Naruto. Aş face-o de mii de ori să-i ştiu în siguranță, feriți de orice pericol, pentru că ştiu că ar face şi ei acelaşi lucru pentru mine.

Dintr-o tufă răsar nişte păsări negre care par a fi nişte ciori ce se îndreaptă spre mine şi parcă vor să mă atace. Mă eschivez din calea lor, dar observ că, atacându-le cu kunaiul nu rezolv nimic, pentru că ele se aşază într-o formație, facând o siluetă de om. Recunosc silueta asta, deşi pe întuneric nu pot desluşi foarte bine fața. Totuşi, pot vedea cu uşurință ochii roşii de Sharingan al unui Uchiha şi, dat fiind că singurii supraviețuitori ai clanului sunt Sasuke şi fratele său, este evident că cel care-şi arată postura în fața mea este însuşi geniul Itachi Uchiha. Îl țineam minte altfel față de misiunea în care am fost cu Naruto şi ne-am întâlnit cu el. Dar ceea ce mă intrigă şi mai tare este ce caută el de fapt aici, în prima zi a examenului.
- Itachi. Cu ce ocazie această vizită? îl întreb, ceva mai curajoasă decât aş fi crezut vreodată că voi fi când voi vorbi cu el.
- Tu trebuie să fii colega lui Sasuke de echipă. N-aş putea spune ca am auzit multe despre tine din partea lui Sasuke, cât am auzit din alte părți.
- Îmi imaginez că Sasuke nu s-ar fi schimbat într-atât de mult încât să stea la o bârfă cu fratele lui mai mare, dar sunt sigură că i-ar fi plăcut să vorbească multe cu tine, ca pe vremea când... Ştii tu, erai în sat.
Itachi îşi întoarce ruşinat privirea în altă parte. Deja mă simt prost, l-am ruşinat pe unul din Akatsuki, şi nu chiar pe orice membru al organizației, ci chiar pe veteranul acesteia. Când Itachi se întoarce spre mine, nu pot să nu-i observ ochii. Sunt negri, dar nu irişii.
- Permite-mi să te întreb cum te numeşti, îmi spune el, la fel de galant cum auzisem.
- Sakura. Sakura Haruno.
- Sakura Haruno, repetă pentru el Itachi. Ce cauți în această pădure atât de târziu în noapte?
- Acelaşi lucru vreau să-l ştiu şi eu din partea ta, dat fiind că acum eşti în Cartea Bingo a Satului Frunzei ! îi spun, puțin derutată de acei ochi negri. Dar, înainte de asta, spune-mi ce s-a întâmplat cu ochii tăi.
Într-o milisecundă, a ajuns în spatele meu, întocmai ca Sasuke în seara în care a plecat din sat. Dar eu, simțind asta, m-am întors şi am sărit în spate, ca să mă depărtez de el. Am aruncat un kunai în sus, cu o bombă de flori de cireş, semnul pe care l-am hotărât cu Sasuke că-l voi transmite dacă am găsit ceva, însă bomba asta este mult mai puternică în parfum, ceea ce Sasuke va observa imediat şi va ajunge repede la mine.
- Să înțeleg că nu eşti singură aici, nu-i aşa, Sakura? mă întreabă Itachi, observând parfumul intens al florilor.
Fiind întuneric, mi-a fost uşor să văd lumina făcută de Chidori, anunțându-mă că Sasuke e pe aproape.
- Mai bine. Aşa vă veți putea pregăti...
- Pentru ce anume să ne pregătim mai exact, nii-san?
Vocea lui Sasuke răsună de deasupra noastră, tocmai când se postează între mine şi Itachi, cu cea mai mare ură şi confuzie în ochi posibilă, chiar mai rea decât atunci când îl vedea pe Naruto luându-i-o înainte cu tehnici noi. Aşadar asta este ura frățească a lui Sasuke...
- A, Sasuke. Mă bucur să te revăd ! spune Itachi, cu multă prefăcătorie în glas.
- Să mă "revezi"?! Te-am omorât cu mâna mea ! Trebuia să fii mort !
Sasuke se repede la Itachi, dar nu apucă să facă un pas, pentru că îl prind de braț şi se opreşte.
- Sasuke, lasă-l să vorbească !
- Se pare că prietena ta este foarte înțelegătoare...
- Poate vrei să spui nerăbdătoare de o luptă cu un alt Uchiha, dar dacă nu spui mai repede ce ai de zis nu o să fiu prea îngăduitoare a doua oară ! îi spun, vizibil agitată.
- O să fie război.
Rămân blocată preț de câteva secunde după care îmi scutur capul şi întreb :
- Ce vrei să spui?
- Eu sunt o reanimare prin tehnica Edo Tensei. Madara Uchiha, spune el privindu-l intens pe Sasuke, declară război celor 5 Națiuni de shinobi şi a bestiilor cu cozi pentru a dezlănțui Tsukuyomi Infinit, un genjutsu capabil să atragă întreaga omenire într-un vis cu o lume paşnică, fără războaie. Va face câte o vizită fiecărei țări să extragă bestiile cu cozi din toți Jinchuuriki şi astfel va forma Bestia cu 10 cozi care-l va ajuta să-şi atingă scopul.
- Cum de ştim noi că asta e adevărat, că nu ne minți? întreabă Sasuke, neimpresionat.
- Dragul meu frate, crezi că m-aş mai fi trezit din morți să te previn legat de cel de-al 4-lea Mare Război Ninja dacă ar fi fost o minciună?
Adevărul e că eu una nu-l văd pe Itachi întorcându-se de dincolo să ne prevină de ce avea să se întâmple.
- Până atunci, nu vă mai chinuiți să distrugeți restul membrilor Akatsuki pentru că oricum Madara îi va reanima pe toți, inclusiv pe cei care abia au intrat în lumea celor drepți...
-Oh, nu... Asta înseamnă că Asuma şi toți cei 4 Hokage de până acum...
- Trebuie să anunțați Hokagele. Aveți mai puțin de o lună până se vor întâmpla toate astea. Până atunci, la revedere, Sakura Haruno. Iar tu, Sasuke... Cu tine mă voi revedea curând.
Sasuke se repede totuşi spre fratele său, însă când să-l atingă, Itachi se evaporă în ciori, auzindu-se vocea lui, zicând :
- Iartă-mă, Sasuke. Poate data viitoare.
Rămân puțin încurcată după ce tocmai s-a întâmplat. Suntem primii care află faptul că va avea loc un război, şi nu orice război, ci cel de-al 4-lea Mare Război Ninja la care sigur voi lua parte.
- Oh, nu... Naruto...
Sasuke mai face câțiva paşi, după care se apleacă şi ia ceva de jos. Se întoarce spre mine, în timp ce citeşte ce a găsit.
- Ce-ai găsit, Sasuke?
Îmi dă în mână un bilet pe care îl citesc repede.
- Este scrisul de mână al lui Itachi ! exclam eu. Trebuie să-i ducem asta lui Tsunade-sama ! Urgent ! Trebuie să i-l dăm în mână, Sasuke !
- Nu avem cum acum. Porțile sunt închise şi se vor deschide peste 4 zile.
- Trebuie să existe o scăpare...
Şi fix acum mi-am amintit cum Kakashi-sensei mi-a spus să-i dau un semn când ceva e în neregulă. Încep să urc în copaci din ce în ce mai sus, până când ajung pe ultima creangă a celui mai înalt copac. Asta îmi ia două ore bune, dar merită efortul, pentru că aşa ajung să văd dacă Pădurea este acoperită sau nu. Spre bucuria mea, golul din mijlocul Pădurii unde se află turnul nu e atât de departe.
- SASUKE !
Îl strig şi în 10 minute apare lângă mine. Priveşte şi el în jur, după care foloseşte Sharinganul.
- Vezi ceva? îl întreb şi într-un minut îmi dă răspunsul.
- Tu trimite-i semnalul lui Kakashi şi îndreaptă-te spre turn. Ia pergamentul ăsta. O să caut eu altul.
- Nu, Sasuke ! Ți-am zis că nu te las aici ! Aşteaptă să-i trimit semnalul lui Kakashi, după care îl aşteptăm şi-i dăm mesajul pentru Tsunade-sama. După care vom căuta rapid următorul pergament şi ne îndreptăm imediat spre turn.
Sasuke pare mulțumit de alegerea mea, aşa că se aşează sprijinit de trunchiul copacului cu ochii închişi. Se pare că Sharinganul îi consumă destulă chakra dacă îl foloseşte continuu. Mă aplec spre el, cu o mână întinsă spre ochii lui, o pun deasupra lor şi folosesc ninjutsu medical pentru a-i vindeca durerea. Conform cercetărilor mele în legătură cu clanul Uchiha, folosirea Sharinganului constă în multă chakra folosită şi durere care poate afecta într-atât de mult vederea, încât poate duce la orbire, iar ochii lui Sasuke nu mai par atât de negri ca înainte.
- Au ! Ce faci?! mă întreabă el răstit.
- Relaxează-te ! Încerc să-ți redau vederea bună şi să-ți reduc durerea !
Sasuke se linişteşte şi mă lasă să-mi fac treaba. Îmi țin palma deasupra ochilor lui şi folosesc chakra să-l vindec. Stau aşa vreo 10 minute, după care observ că a ațipit. Îl privesc aşa câteva minute. Pe cât de rece este el de obicei, pe atât de liniştit şi vulnerabil pare când doarme... Zâmbesc pentru că în sfârşit l-am văzut şi aşa. Are în sfârşit încredere în mine de stă atât de relaxat.
După alte câteva minute, mă hotărăsc să-i trimit semnalul lui Kakashi-sensei. Mă ridic brusc şi amețesc instant, aşa că mă prind de trunchiul copacului şi mă şi ajut de mâini să urc vreo două crengi mai sus să pot trimite semnalul. Fac un sigiliu şi îi trimit ca semnal o explozie de flori de cireş care se răspândeşte peste toată pădurea. Petale de flori cad lin printre copaci şi apoi pe pământ, făcând toată această pădure mai puțin înfricoşătoare față de cum era o dată. Cobor la Sasuke, a cărui cap este acoperit de câteva petale rătăcitoare. Mă aşez lângă el în genunchi şi îl privesc, aşteptând ca Sensei să apară.

Aşteptarea nu durează prea mult. Tocmai când reuşeam şi eu să închid puțin ochii, se aude un foşnet care mă trezeşte brusc, însă Sasuke doarme dus, deci nu e posibil să-l fi auzit pentru că nici măcar nu a tresărit.
- Hei, Sakura ! Ce s-a întâmplat? E totul în regulă? mă întreabă Kakashi-sensei, vizibil îngrijorat, după care îşi mută privirea de la mine la Sasuke. A încercat să...
- Itachi a fost aici, îi spun.
Kakashi-sensei rămâne blocat preț de 5 secunde, după care îşi scutură capul, nevenindu-i să creadă. Îl conduc pe o creangă față în față cu Sasuke ca să-l am în vizor şi pentru că nu vreau să-l trezesc.
- Itachi a fost ucis de Sasuke. Cum...?
- O reanimare, cu Edo Tensei.
- Cu... Poftim??
Kakashi-sensei e cunoscut de toate Națiunile şi ştie tehnici renumite ale fiecăreia dintre ele, deci cred că sigur a auzit măcar de această tehnică.
- A venit să ne anunțe că Madara Uchiha declară război Națiunilor pentru a dezlănțui tehnica Tsukuyomi Infinit. Uite, ne-a lăsat asta şi trebuie să i-o dăm în mână lui Tsunade-sama ! Sensei, putem termina într-o zi sau cel mult două examenul. Mai avem nevoie de un singur pergament şi cred că ştim unde să-l găsim ! Te rog, vorbeşte cu cei de la Turn ! Trebuie să vorbim cu Tsunade-sama imediat ! Dar nu avem voie să spunem nimănui despre asta ! Ea trebuie să afle mai întâi ! Promite-mi că vei face tot posibilul să ne scoți de aici mai repede !
- Voi face tot ce pot. N-am să spun nimic. Ascunde aia bine şi găsiți pergamentul ! Tsunade-sama o să aibă mare nevoie de tine în prima linie, aşa că grăbiți-vă !
- În regulă !
- Nu uita, Sakura : mai aveți două zile începând de acum ! Mişcați-vă !
Şi s-a evaporat printr-o clonă. Tipic.
- Sakura...?
Sasuke se trezeşte încet încet şi se ridică. Pare odihnit şi gata de căutat.
- Sasuke ! Eşti bine? zic eu şi simt că amețesc iar.
- Nu-ți face griji. Sunt bine. Mă duc să caut pergamentul. Te duc jos la ascunzătoare şi când găsesc pergamentul plecăm de aici.
- Deci... Ai auzit...
- Da.
Sasuke mă ia în brațe ca altă dată şi mă coboară din copaci până ajungem pe pământ.
- Te descurci de aici? mă întreabă.
- Sunt bine. Pergamentul s-ar putea să fie prin zona turnului. Ia-o înainte, te prind din urmă.
Se mai uită puțin la mine, după care pleacă. Eu mă sprijin de un copac şi ultimul lucru pe care mi-l amintesc până închid ochii este spatele lui Sasuke care se tot depărtează...