Răzbunare şi schimbare

Festivalul

Yahooo ! M-am intors ptc imi doresc sa scriu si ptc ma plictisesc la scoala...plus ca, imi tot vin idei, dar daca nu le scriu le uit.
Asa ca, iata urmatorul capitol.
Mai dati sugestii daca vreti si imi cer scuze ca dureaza sa postez, dar sunt in perioada de teze si incerc sa mai invat pe unde apuc.
Spor la citit !

______________________

- Hai, Sakura ! Te descurci de minune ! Mai încarcă-ți depozitul de chakra încă o dată ca să ajungi la climax şi să poți face tehnica ! Concentrează-te pe canalele de chakra unde vrei să ajungă, iar apoi dă-i drumul chakrei să curgă prin tine, ca apoi reflexele tale să se îmbunătățească, încât să poți bloca atacurile fară greutate !
Gâfâi deja după atacurile la care m-a supus Tsunade-sama, vrând să-mi demonstreze că am nevoie de exercițiu pentru a-mi controla chakra cum trebuie şi pentru ca atacurile mele să nu dea greş.
Mă concentrez cât pot de tare, închizând ochii şi încercând să-mi reglez respirația şi bătăile inimii, după ce am alergat s-o prind pe Sensei, ca în jocul de-a prinselea. Simt că ajung la capătul puterilor şi că-mi trebuie o pauză, pentru că tremur. Nu de frig, frică sau nerăbdare, ci de oboseală, dar mi-l imaginez pe Naruto care nu s-a dat înapoi niciodată din a învăța o nouă tehnică, indiferent de circumstanțe. Acum el, spre deosebire de mine, învață singur, refuzând ajutorul lui Kakashi-sensei momentan, pentru că voia să încerce singur şi-i reuşeşte. Eu una, sunt încăpățânată, sau am început să devin astfel, datorită lui Naruto, ceea ce mă face să ajung la capătul tehnicii noi învățate.
Îmi trebuie mai multă chakra... Mai multă, mai multă... Tremur şi mai tare, dar nu mă las. O aud vag pe Tsunade-sama strigându-mi numele, dar eu nu bag în seamă. Cad în genunchi şi eliberez mâinile din sigiliu. Mă uit pe brațe şi observ cum  a funcționat, iar semnele sigiliului Celor 100 se împrăştie pe corpul meu, apărându-mi şi semnul pe frunte. Totuşi, sunt terminată şi mă las să cad pe jos, leşinând, ceea ce pe Tsunade-sama a uimit-o şi mă duce pe brațe la spital, să fie sigură că nu dispar, ca de obicei.
Mă trezesc într-un pat de spital, unde miroase a flori proaspete. Habar nu am de cât timp sunt aici, dar parcă aş mai vrea să dorm, aşa că profit de ocazie şi mă culc la loc. Aud totuşi pe cineva care vorbeşte puțin cam tare, şi cred că se ceartă cu cineva. Aş putea să jur că e Naruto, care ridică vocea la Tsunade-sama pentru că nu îl lasă să mă vadă, şi sinceră să fiu, îi mulțumesc pentru intenție, dar toată lumea ştie că va reuşi să intre, aşa că, mă pregătesc. Mă ridic în capul oaselor, simțind cum durerea se împrăştie iar în tot corpul, iar fața mi se schimonoseşte, însă încerc să nu bag în seamă durerea.
Uşa se dă în lături, iar Naruto, urmat de Tsunade, intră în salon, rămânând în uşă, şocat de felul în care arătam.
- Hei, Naruto ! Ce mai faci? îl întreb, încercând să sparg gheața, pentru că ştiu că va veni o predică lungă, ținută de amândoi.
Icnesc uşor, de durere, iar Naruto vede asta. Nu e prost. Mai ales acum, când cel mai important pentru el este ca prietenii lui să fie în siguranță şi teferi.
- CE A FOST ÎN CAPUL TĂU?? PUTEAI SĂ MORI !!! exagerează el, ca de obicei.
- Hei, încetează ! Era doar o nouă tehnică pe care voiam s-o termin, nu e mare lucru, să ştii. Plus că, spre deosebire de mine, tu exagerezi mereu cu antrenamentele, aşa că nu mă învinovăți că vreau să ma antrenez mai intens, clar?
M-am răstit la el. De ce? Pentru că mereu exagerează când vine vorba de mine, mai ales când mă antrenez. I-am întors-o pentru că e enervant să tot auzi acelaşi lucru de absolut fiecare dată când încerci să faci ceva bun pentru tine însuți. Nu-mi place să ne certăm, dar e frustrant ca prietenul tău cel mai bun să nu te susțină în ceea ce faci, doar să spună că ai nevoie de antrenament şi atât. Eu l-am ajutat pe Naruto mereu cu antrenamentele, mai ales cu pastilele de mâncare şi cu încurajările cum că poate învăța şi reuşi să stăpânească orice nouă tehnică, însă de la el tot ce am auzit a fost "Să nu-ți depăşeşti niciodată limitele". Nu e drept deloc ! El are voie şi eu nu?
- Hm ! am pufnit, punându-mi mâinile în sân şi întorcându-mi capul în altă parte.
- Vezi, Naruto? Ți-am spus că exagerezi. Mereu o subestimezi pe Sakura chiar şi fără să-ți dai seama, sau când chiar o spui ca pe ceva normal ! Să nu te mai prind că-i stabileşti tu limitele, pentru că vei avea de-a face cu mine ! îi spune Tsunade-sama lui Naruto care, speriat, începe să-şi ceară scuze față de mine.
- Hei, în câteva ore începe Festivalul Luminilor ! Ar trebui să vii ! O să fim cu toții acolo, iar după luăm masa împreună ca să ne cinstim prietenia ! Ce spui? Vii, Sakura?
Mă gândeam că vor fi toți perechi-perechi pe cât posibil, pentru că este evident că, pe parcursul anilor, s-au înfiripat nişte iubiri pe alocuri şi n-aş vrea să fiu acolo să le distrug o seară frumoasă cu depresiile mele.
- Aa...nu m-am mai gândit, dar cred că o să fiu la artificii. Mersi că mi-ai amintit, Naruto.
- Ne vedem acolo ! Odihneşte-te !
Naruto pleacă vesel, pupându-i obrazul lui Tsunade-sama, de parcă ea chiar era bunica lui, după care iese. Tsunade-sama se aşează lângă mine pe pat, punându-mi mâinile pe umeri şi privindu-mă cu ochi blânzi.
- Te-ai descurcat foarte bine azi, Sakura ! Sunt mândră de tine ! Exact ce era de aşteptat de la o elevă de Sannin !
Acea mândrie şi fericire din vocea şi privirea ei îmi dau lacrimile de bucurie.
- Ai încredere în mine, Sakura ! Nu mai ai mult şi stăpâneşti perfect această nouă tehnică şi vei fi gata s-o invoci singură pe Katsuyu, despre care va trebui să te informez cum trebuie. Însă, te voi învăța tot ce ştiu pentru a putea fi atât cel mai bun medic ninja, încât şi o luptătoare din prima linie ! Sunt sigură că vei face față, cum ai făcut şi până acum. Îți promit că îi vei ajunge din urmă pe Naruto şi Sasuke, ca să poți lupta cot la cot cu ei !
- Tsunade-sama....Mulțumesc !!! îi spun şi o îmbrățişez strâns, dând voie lacrimilor să-mi curgă pe obraji. O aud pe Tsunade-sama zicându-mi să mă liniştesc şi mă culcă înapoi.