Înapoi în trecut

Capitolul paisprezece

         Îşi păstrase aceeaşi mimică a feţei tot drumul – rece, enervată şi pregătită să îngheţe Iadul cu o singură privire. Brunetul nu a îndrăznit să spună nimic, în ciuda faptului să părea extrem de amuzat de starea iubitei sale. Îşi aşeza periodic palma asupra coapsei ei, dar îi era îndepărtată la fel de rapid. Primea o singură privire ce ar fi trebuit să-l îndemne să stea locului, altfel ar fi suportat consecinţele. În schimb, el abia le aştepta. Iubea să o enerveze, iar partea în care o calma era cea mai interesantă. De parcă ar fi ştiut la ce se gândeşte, şatena şi-a întors rapid privirea spre el şi a ridicat provocator o sprânceană. Atitudinea aia rece, faptul că ar fi fost pregătită să sară la gâtul lui oricând îl excita.

              — Nu vreau să ştiu la ce te gândeşti, a şoptit fata şi şi-a întors privirea.

         Jax a rânjit.

              — Eşti în rol principal, iubito.

         Fata a icnit surprinsă şi obrajii i s-au îmbujorat. Aproape că i-ar fi putut ghici gândurile.

              — Turnăm un film? l-a întrebat.

         Rânjetul de pe faţă i s-a întins – ar fi fost posibil? Jax o lăsa să-l citească de parcă ar fi fost o carte deschisă în acel moment. Asta pentru că gândurile îi erau departe de decenţă. Şi-a trecut limba peste buze, aproape intrigată să afle ce era în mintea lui.

              — Perspicace, a spus el. Tu joci rolul Evei, iar eu al lui Adam. Ne pregăteam să asigurăm perpetuarea speciei.

         Şi-a întors fulgerător privirea spre el şi, cu aceeaşi viteză, l-a plesnit peste ceafă. Jax începea să revină din ce în ce mai mult la normal şi nu ştia dacă asta ar fi trebuit să o bucure sau nu. Băiatul a râs – scurt, răguşit şi aproape ameninţător.

              — Nu te-am îmblânzit cum trebuie.

         Şi-a dat ochii peste cap – ceva absolut normal în preajma lui. Era sigură că Jax îşi pusese în plan să o enerveze, iar faptul că ea îi răspundea nu făcea decât să îl încurajeze. A rămas tăcută şi a privit trotuarul cum se mişca. A pufnit scurt, realizând că de fapt ei se mişcau şi nu trotuarul. Părea aşa o idioată uneori! Câteva clipe mai târziu, i-a simţit din nou degetele lui Jax înfingându-se în coapsa ei. Nu era dureros, dar era sigură că aveau să-i rămână semne. I-a lăsat mâna acolo şi a continuat să fie atentă la drum – nu se ştia niciodată când avea nevoie să-i facă o vizită surpriză lui Jax.

         El şi-a retras mâna abia când au ajuns în faţa blocului. Îşi amintea că ultima dată o cărase în braţe, căci era aproape dezbrăcată. În ciuda acestui fapt, nu dădu voce niciunui gând indecent ce-i trecea prin minte. De această dată, Jax era aproape lipit de ea şi nu părea că în mintea lui apărea şi scena în care o lăsa să respire.

              — Bagajul meu, Jax, i-a reamintit ea.

              — N-o să ai nevoie de haine în noaptea asta.

         L-a privit sceptică şi şi-a adâncit mâinile în buzunarul gecii – o tenta ideea de a-l plesni iar. Brunetul a făcut un pas spre ea şi a zâmbit, aşteptând o reacţie.

              — Nici tu n-o să ai nevoie de ochi, o să mă asigur că ţi-i scot în somn, a spus printre dinţi.

         De această dată nu a mai râs în faţa ameninţării ei, deşi privirea îi trăda amuzamentul. I-a luat geanta de pe bancheta din spate şi au pornit spre intrare – nemulţumit de puloverul ce aproape-i atingea genunchii, a mers în faţă. Rhea a privit atent în jur, încercând să reţină imaginea locului în care se aflau. Oare ar fi trebuit să o îngrijoreze faptul că Jax o aducea acolo doar noaptea? S-au oprit în faţa uşii de la intrare şi a privit spre uşa vecină cât timp Jax deschidea. A tresărit când a împins-o înăuntru şi s-a întors spre el.