Înapoi în trecut

Capitolul douăzeci și nouă

       "Analiza de minute bune dormitorul mic, tipic masculin și ușor dezordonat. Nuanțele de albastru nocturn ale pereților și draperiile trase evidențiau micul fascicul de lumină, orientat spre podea. Era singurul lucru care îi amintea că afară era lumină - simțea că e de atât de mult timp acolo, încât trebuia să fie întuneric. Nu era prima dată când erau singuri, dar era prima dată când erau doar ei doi în dormitorul lui. Îi evita privirea, analizând cu nesaț fiecare detaliu, fiecare mic indiciu care ar fi putut dezvălui mai mult despre personalitatea lui Jax. Însă pereții erau goi, nu existau poze, doar câteva foi și cărți aruncate pe birou și niște tricouri așezate pe fotoliul din colțul camerei.

      Nu știa dacă Jax chiar nu avea nicio pasiune sau pur și simplu interioriza fiecare lucru, indiferent de cât de insignifiant ar fi fost. O privire scurtă spre ceasul de pe noptieră îi arătă că erau doar de zece minute acolo. Zece minute în care îi simțise privirea asupra ei, zece minute în care îi fusese teamă să se întoarcă spre el. O parte din ea încă nu putea crede că erau împreună - sau, cel puțin, ea credea că sunt împreună. Jax nu îi spusese niciodată care era relația dintre ei doi, dar o sărutase, o ținuse de mână și îi dădea mesaje în care îi mărturisea că îi simte lipsa. Nici măcar nu știa ce presupunea o relație, astfel de lucruri îi erau total străine.

      Tresări în momentul în care îi simți mâna peste a ei, dar nu se întoarse. Era speriată în preajma lui, mai ales în momentele în care rămâneau singuri. Sentimentele ei o speriau - poate și incertitudinea sentimentelor lui. Știa că ar fi făcut orice și-ar fi dorit el, nu conta cât de departe ar fi mers dorințele lui. Pentru că era irevocabil îndrăgostită de Jax. Era mai mult decât îndrăgostită - abia mai putea respira în absența lui. Simțea că avea nevoie de el pentru a putea trăi.

         — Ești în regulă?

      Îngrijorarea din vocea lui o făcu să se întoarcă în cele din urmă. Ochii negri aproape că sclipeau în acel întuneric - îi adora privirea, deși era cel mai misterios lucru pe care îl văzuse vreodată. Ochii erau oglinda sufletului. Dar ochii lui Jax nu spuneau nimic, nu exprimau nici fericire, nici tristețe, nici extaz, nici durere. Atunci sufletul lui cum era?

         — Sunt bine, răspunse în cele din urmă.

      El o trase mai aproape și își lipi buzele de obrazul ei. Le ținu acolo, de parcă încerca să îi absoarbă esența, să îi rețină mirosul - sau poate doar dorea să o simtă mai aproape. Își coborî mâinile pe șoldurile el și le simți arzând prin rochia vaporoasă - materialul era prea subțire pentru a simți că era ceva între ei. O lipi de el și își mută buzele peste ale ei - i le simțea fierbinți, umede, gata să absoarbă și ultima fărâmă de viață din ea. Îi răspundea sfios pentru că asta era tot ceea ce putea face în acel moment.

      O speria acea apropiere dintre ei doi, dar o încânta în egală măsură. Își așeză brațele în jurul gâtului său și îl lăsă să o sărute. Era singurul lucru pe care și-l dorea. Jax își coborî palmele pe coapsele sale, acum goale din cauza rochiei care se ridicase. Se simțea rușinată, sfioasă, iar inima îi bătea cu putere doar la gândul că el avea să o atingă mai mult. Îi simți greutatea asupra ei și palmele lui înaintând, strângând ferm fiecare porțiune de piele. Cu greu mai reușea să respire și, parcă simțind toată acea furtună de sentimente care se ducea în mintea ei, Jax se opri. Se opri și o privi, sprijinindu-se într-un braț. Clipi des și privi în jos, conștientă că el se afla între coapsele ei, iar cealaltă palmă o avea plasată undeva aproape de lenjeria ei intimă. O parte din ea își dorea ca el să o atingă mai mult, dar o altă parte o făcea să intre în pământ de rușine. Încă nu împlinise cincisprezece ani, dar câteva dintre prietenele ei deja experimentaseră sexul. Iar Jax cu siguranță o făcuse - în curând avea să facă șaptesprezece ani. Până să îl cunoască pe el nu îi trecuse prin cap un astfel de gând, dar, privindu-l deasupra ei, mai aproape decât fusese până atunci, se simți curioasă.