CAPITOLUL 1 AMINTIRI
La începutul șederii mele la spital nu se întîmpla nimic deosebit, luam medicamentele, făceam procedurile ca orice alt pacient din spital. În secțiunea Otorinolaringologie nu erau foarte mulți pacienți, ceea ce făcea ca coridoarele să pară pustii, ba chiar sinistre, mai ales pentru mine fiind că uram spitalele. În una din nopți cînd toți din salon dormeau, eu priveam prin fereastră. Priveliștea nu era prea încîntătoare: cerul lipsit de stele, cîteva clădiri la ferestrele cărora nu mai ardea nici o lumină. Dar brusc ceva îmi atrase atenția... ceva ciudat și neînțeles. Încercam să descifrez imaginea pe care o vedeam căci era inexplicabilă - pe acoperișul unei clădiri stătea un înger. Văzusem multe creaturi pîna atunci dar nu mai văzusem vreo dată vre-un înger. Era îmbrăcat în negru sau doar era întuneric, în orice caz aripile sale la sigur erau negre strălucind în blicuri albăstrii în lumina lunii. Privi în direcția mea după care iși luă zborul și dispăru pe fonul întunecat al cerului... Eu neputîndu-mi lua ochii de la locul în care el se aflase acum cîteva clipe... Mă gîndeam că este îngerul morții și că venise la spital dupa cîteva suflete. Mă îngrijora faptul că îl văzusem și eu... Chiar și pentru cei ca mine nu e normal sa vadă îngeri ai morții crezîdu-se că ei prevestesc moartea ...Mă gîndisem că în viitorul apropiat se va întîmpla ceva grav... gîndurile acestea nu-mi dădură pace pe tot parcursul internării mele la spital.
În sfirșit veni și ziua externării mele așteptam cu nerăbdare să ajung acasă...
Ajunsă acasă, am aflat că ne mutăm. Era ceva obișnuit avînd în vedere că noul soț al mamei era un arhitect bun, fiind nevoit să lucreze în diferite părți ale lumii iar mama nu-i putea permite să plece singur. De data asta ne mutam în Kanzas, mă cam săturasem de mutările astea de-aceea îi spusesem mamei că voi locui un timp cu tatăl meu. Astfel că în octombrie eram deja la tatăl meu. Locuia într-un orășel mic ”Frost”, cred că a fost numit așa datorită climei umede și reci din timpul iernii. Era așa cum mi-l aminteam, plin de mister fiind îconjurat de o pădure deasă și munți cu o coastă stîncoasă de care se izbeau zgomotos valurile. Am locuit aici pînă la vîrsta de trei ani cu tata și bunica iar cînd bunica murise, mama mă luase la ea. Părinții mei erau de pe atunci divorțați. Nu mi-am făcut niciodată griji pentru asta, îi iubesc pe ambii și veneam în vacanță la tata. În utimii trei ani am încetat să mai vin, tata fiind nevoit să vina el la mine. Să fiu sinceră, mi se făcuse dor de Frost doar aici mă simt cu adevarat acasă. Urma partea care eu o urăsc, trebuia să merg la școală să fac cunoștință cu toți și să trec din nou prin iadul prin care trece orice nou venit în clasă. Din fericire cu mine în clasă era Michelle, o prietenă din copilărie cu care am păstrat legătura, cu ea prin preajmă totul nu parea să fie chiar atît de rău. Sunt o fire foarte tăcută și retrasă, nu prea tindeam să fac cunoștință cu noi colegi știind că nu o să mă rețin prea mult timp pe aici. Michelle însă fiind o fire comunicabilă și știind pe majoritatea elevilor tindea să-mi facă cunoștință cu toți și să mă includă în cercul ei de prieteni, nu aveam încotro….
