.Avea pielea fina si catifelata si un corp superb simtiam sub degetele mele fiecare muschi,fiecare os si cum pielea lui se inferbinta.Stiam ca daca v-om continua asa vom ajunge mult prea departe si era mult prea devreme chiar daca aveam impresia ca-l cunosteam di-o vesnicie.Acum degetele lui imi desceiasera sutienul si alunecasera lin spre pieptul meu...Desi nu vroiam sa il resping,sa il opresc trebuia sa o fac."Trebue sa ne oprim pina nu am ajuns prea departe." zisem eu intr-un final.Simtisem cum mina lui se retrage simi inchee sutienul“Imi pare rau nu am vrut sa te sperii...“ zise el in soapta.“Nu mai speriat si credema vreau asta la fel de mult ca tine..dar...“ „Dar ce? Stii ca-mi poti spune orice.“zise el blind.“Mi-e teama ca o sa-ti para ru de asta mai tirziu cind ma vei cunoaste mai bine...“ zisem eu pe ragusite.“Ce ascunzi atit de groaznic ca m-ar face sa-mi para rau?“ intreba el rugator.Stiam ca v-a veni momentul cind v-a trebui sa-i spun cine sunt dar acum nu era momentul potrivit.“Am sa-ti spun dar nu acum,nu e momentul potrivit...“ zisem eu trista vazindul pe el indepartinduse de mine.De ce trebuia ca totul sa fie atit de comlicat?Uneori ajungeam sa urasc puterile pe care le am si asta era unul din acele momente.“Sunt dispus sa astept macar si o vesnicie si stiu ca indiferent de ce ascunzi asta nu ma v-a face sa te iubesc mai putin.“zise el serios si se apropie de mina daruindumi un nou sarut ce ma facu sa cred ca totul va fi bine.Asta era tot ce aveam o vaga speranta.El ma privi si zise“Hai nu mai fi trista,totul va fi bine!Pe bune daca nu zimbesti am sa incep sa te gidel!“ ma avertiza el.Incercasem sa-i zimbesc dar inzadar eram mult prea afundata in propria disperare.“A fost o incercare buna dar tot nu e de ajuns!“zise el jucaus.Incepu sa ma gidile incercam sa ma abtin din ris dar in cele din urma rebufnisem in hohote.“Asa mai merge!“ zise el zimbind larg.“Stai ca ma razbun eu !“ il avertizasem eu incepind sa-l gidel si eu.El insa fiind mai puternic ma prinse in bratele lui iar eu ne mei putind de la atita ris incercam sa fug din bratele lui.In cele din urma scapasem si incepusem sa alerg prin camera.“Stai ca te prind eu!Nu ai incotr-o fugi!“ zise el zimbind strengar.Incepu sa ma junga din urma dar eu tot nu ma lasam si de fiecare data cin era pe cale sa ma prinda eu reuseam sa ma feresc.“Tot am sa te prind eu!“ „Mai vedem noi!“ ii raspunsem eu zimbind.Era uimitor cum El ma poate scoate din mrejele disperarii si sa ma faca sa ma simnt atit de usoara si fericita.In timp ce alergam cu Sebastian pe urmele mele ma ipedicasem de cavor si cazusem pe podea El ma urma acum stind si el linga mine pe podea.Incepusem amindoi sa ridem sono,iar dupa ce ne calmasem el isi duse mina spre fata mea si ma mingie usor „Vreau sa te vad mereu asa!“ zise el dupacare ma suruta fin.In timp ce ma sculam de pe podea simtisem ceva ciudat sub covor si-l dadusem la oparte.Sub el era o bucatica de marmura care se diferentia de tot restul podelei,avea niste heroglife pe ea si un lecst in latina.“Nu am observat asta inainte.“spuse uimit Sebastian“Cred ca pot citi ce e scris aici...Per virtutem naturae imperio orientur preacipio surgere qui absconditorum...“in momentul in care pronuntasem cuvintele simtisem cum ma invalue o caldura ciudata iar o minuta mai tirziu acolo unde era un perete plin cu tablouri acum era o intrare ce dadea spre un cabinet enorm peretii fiind in integime coperiti de rafturi pline de cati.pe mijloc statea un birou masiv din mahon cu un scaun din piele, alaturi de birou mai era o canapea mica din piele neagra,pe jos erau covoare scumpe. „Dar...cum...cum ai facut asta?“ intraba El nevenindui sa creada cea ce se intimplase aum un minut.“Nu stiu.”spusesem eu la fel de uimita chiar nu pricepeam nici eu ce se intimplase deobicei cind citeam texte in latina nu se intimpla nimic esit din comun.Ma sculasem de pe podea si inaitasem impreuna cu Sebastian spre cabinet.Acolo era u aer greu,sulfuros si plin de praf.Se oserva ca nu a intat nimeni cu anii aici totul acoperinduse cu un strat gros de praf si pinze de paiangen.Ne uitam printre rfturi pe care se observau colectii de carti in limba latina,engleza, greaca,germana,rusa,italiana,franceza printre ele oservasem si niste carti vechi rufoase fara denumire si unele invelite in piele cu aceliasi heroglife ciudate ca de pe bucata de marmura din living.Ceva ma atragea la ele o forta inexplicabila, ardeam de dorinta sa le citesc dar ma abtinusem fiindca vocea mea interna imi spusese ca Sebastian nu trebuia sa afle continutul acelor carti,au o energetica care l-ar putea afecta negativ.Trecusem cu privirea la birou unde statea Sebastian rasfoind printre niste foi.“Ce ai gasit aici?“ il intrebasem eu „Niste documente destul de vechi cred ca i-au apartinut stramosului meu Edmund Silver..“ zise el cercetind foile „De ce crezi ca i-au apartinut lui?” „Vezi semnatura asta are intialele E si S,in plus am mai vazut semnatura asta pe niste tablori din casa pe vesul unuia din tablouri am gasit o carte postala adresata lui Edmund Silver...“ zise el ginditor.“Deci conacul acesta a apartinut Lui Edmund cel Mare?“ dedusem eu.“Asa se pare..e ceva ciudat cu locul asta nu-mi place aici haide sa esim.“ Zise el tulburat „Bine.“zisem eu si ne indreptasem inapoi spre living.“Nu poti sa faci cumva sa dispara din nou...?“ intreba El rugator.“As putea sa incerc.“ Ii raspunsem eu nesigura.“Atunci fa-o.” zise el.Nu steam cum as fi putut spune ca sa fac ca peretele sa para la loc dar trebuia sa incerc “Per virtutem naturae imperio oriantur quidoccultumillinantur esset apertus mihi tempor eget signatum..” simtisem din nou acel val de caldura si peretele reaparu.Avusem o slabiciune ciudata totul incepu sa se invirte in jurul meu iar in minuta urmatoare ma simtisem culcata pe podea iar lumea incepu sa dispara.Cind deschisem ochii ma aflam intinsa pe canapea cu Sebastian adormit linga mine.Statea in genunchi pe podea si cu capul pe canapea cred ca-ti facuse griji pentru mine.Observasem linga el un vas cu apa si un prosop.Oare ce se intimplase?Il vazusem pe el trezinduse si se alarma cind ma vazu ca nu stau culcata.”Te-ai trezit!Ce bine!Mai bine stai culcata...” il ascultasem si-mi pusesem capul inapoi pe perna.”Ce s-a intimplat?intrebasem eu parca neavind voce.Ma simteam atit de slabita.”Ti-ai pierdut cunostinta dupa ce ai facut peretele sa dispara..ai inceput sa te infierbinti si ai avut febra,parca delirai spuneai ceva in latina si tipai de parca ai fi visat un cosmar..imi pare rau ca nu stiu latina as fi putut sa-ti spun acum ce anume ziceai..” zise el “Imi pare rau ca ti-am facut sa-ti faci griji.Cit timp am fost inconstienta?” “Nu ai pentru ce sa-ti ceri scuze.Vri-o 6 ore...”Numi venea sa cred cum se intimplase?Sarmanul Sebastian satuse si avusese grija de mine toate astea 6 ore.Si daca au trecut vri-o sase ore inseamna ca acum mergea la 23 noaptea tata avea sa ma omoare cin oi ajunge acasa cred ca a inceput sa inebuneasca de griji.”Cit e ora?Trebue sa plec acasa tata isi v-a face griji! Zisem eu sarind in picioare.Nu a fost o idee prea buna fiindca incpusem iar sa ametesc.Sebastian ma prinse si ma aseza pe canapea.”Nu-ti face griji am vorbit cu tatal tau..”.incepu eu dar eu il intrerupsem”Cum adica ai vorbit cu tatal meu?Si ce i-ai spus?” “ Calmeazate.Acum iti explic...sunase telefonul tau si eu am hotarit sa raspund si fiindca tatal tau isi facea griji i-am spus ca ai venit la mine fiindca avem de facut un proect pe miine si in timp ce lucram te-ai simtit rau.Tatal tau a vrut sa vina sa te ea dar afara s-a inceput o furtuna cumplita si i-am spus ca ar fi o nebunie sa se porneasca pe vremea asta de altfel nu e nici o problema daca ai ramine pe noapte aici.L-am asigurat ca voi avea grija de tine si el a fost deacord.” “Da cred ca ai procedat corect..cred ca tata isi ese din minti acasa poti sa-mi dai te rog telefonul ca sa-l sun?” “Sigur.Tine.” zise el inminindumi telefonul...Va urma...
