Cap. VII Cartea Continuarea

33 2 1
                                    

Terminasem sa spalam vasele si ne indreptasem spre living."Stii nu e necesar sa mergem la tine,am putea ramine aici.."zise Sebastian"Nu credema chiar e necesar ,fiidca cred ca tata i-a pus la curent pe vecinii nostri ca e plecat si vor trece cu "Vizite"pe la noi,asa ca e mai bine sa fim acolo.." zisem eu batjocoritoare"Am priceput ." zise Sebastian chicotind"Atunci merg sa ma schimb si mergem "  "Bine"Sebastian pleca lasinduma in living.Priveam acel perete si parea atit de ciudat observasem deabea acum ca era parca ne la locul lui ..sau poate doar mi se parea mie fiindca stiam ce se afla de partea cealalta?Atunci imi amintisem ca cartea aceea e la mine in rugzac..ce ma facu sa o iau,de ce o luasem?..urma sa aflu ce insemnatate avea..dar nu o puteam face fiind mereu sub privirea lui Sebastian..trebuia sa-l conving sa plece la scoala..dar cum? "Sunt gata,putem merge." zise Sebastian stind in pragul usii.Arata uluitor,purta pe cap o caciula albastra inchisa il facea sa arate atit de dragut,avea pe el un pulover alb si un sacou gros,albastrusi niste pantaloni negri.Splendit.Imi pusesem scurta si imi luasem rugzacul..in care era cartea..coenstizam asta..si lucrul acesta ma facea sa ma simnt vinovata fata de Sebastian.dar nu ii puteam spune cea ce singura nu stiam...era complicat.Esisem din conac  si ne indreptasem spre masina.Imi luasem locul pe scaunul pasagerului stiam ca nu-mi v-a permite sa conduc."Ce o sa facem la tine?" intreba el jucaus"Gasim noi ceva."ii raspusesem eu pe acelasi ton"Nu ma indoesc de asta." raspunse el.Pornisem radioul  cautind fregventa cu canalul rock..era greu de gasit."Lasama pe mine."zise Sebastian apasind acum butoanele.In cele din urma o gasi si salonul masinii fu invaluit de melodia Schim de Tool.Imi placea muzica trupei acesteia avea ceva specific,original."Videoclipurile sunt dea dreptul ciudate in adevaratul sesns al cuvintului dar si niste capodopere de arta.Uneori am impresia ca cel ce le-a creeat a fumat iarba."zise Sebastian cu un ton usor batjocoritor."Complet deacord,dar cum ai dat de aceasta...adica nu e foarte populara.."ma interesasem eu."Hmm daca imi aduc bine aminte am aflat de grupa asta pe cind locuiam in Chicago de la un baiat cu care mergeam la lectii de arta.Tipul acela era pe deadreptul ciudat,mereu gasea cu ce sa uimeasca lumea.Odata a venit la scoala de arte fiind incleiat in intregime cu hirtie...ha hahha doar cum mi-l imaginez ma apuca risul.Era pe deadreptul nebun dar genial asemeni muzicii lui Tool " termina Sebastian inca zimbind larg"Cred ca ati fost prieteni buni..si ii duci dorul." remarcasem eu."Ehh...asa e ,au fost timpuri frumoase."zise el cu o nota de melancolie."As vrea sa stiu mai multe despre trecutul tau...daca e cu putinta.." "Daca vreai o sa-ti povestesc insa cu o singura conditie..." zise el"Ce conditie?"vrusem eu sa stiu"Cu conditia ca imi vei povesti si tu despre trecutul tau."raspunse el"Bine doar ca te avertizez ca te ve-i plictisi extrem de tare fiindca nu am facut nimic deosebit."Si asa era daca omitem legatura mea cu lumea supranaturalului viata mea e extrem de plictisitoare."Nimic din cea ce este legat de tine nu este plictisitor si nici nu poate fi..e imposibil..cel putin pe mine ma uimesti in fiecare clipa." zise el inflacarat "ei nu chiar in fiecare clipa.." zisem eu jucaus.El chicoti.Ajunsesem deja in curtea casei mele si Sebastian parca masina.Intrasem in casa.Era ciudat de parca nu eram acasa...in comparatie cu conacul casa mea nu mi se mai parea proprie..era straina.Ma soca aceasta stare de instrainare ...oare de ce era cauzata?Il vazusem pe Sebastian asezinduse pe canapea parea obosit "Cred ca ai nevoe de un masaj..imi dai voe?" intrebasem eu apropiinduma de el"Sigur mi-ar placea...multumesc." zise  el.Incepusem sa-i masez spatele gasind zonele problematice,cele ce aduceu disconfort ..aveam un simt bun in a le gasi "Oh..doamne!E atit de bine ..am impresia ca am sa ma topesc in miinele tale." zise el "Nu e nevoe sa te topesti." zisem eu jucaus"Sigur..dar ai niste miini de aur...mm..." Il simteam relaxinduse"Ma bucur ca te pot ajuta..ma simnt oarecum vinovata ca din cauza mea ti-ai facut atitea griji.." zisem eu V-a urma

Un singur pas.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum