Capitolul VII Cartea

32 2 2
                                    

Sebastian dormea linga mine,razele lunei pline strabatind vitraliile multicolore se jucau pe chipul sau .Parea atit de fraged,de sensibil de paca doar o atingere l-ar fi facut sa dispara.Eram fermecata de el si totusi ceva reusi sa ma faca sa ma despart de el astfel ca ma trezisem in living.O senzatie ciudata ma cuprinse,un fel de transa."Per virtutem naturae imperio orientu preacipio surgere qui absconditorum" cabinetul isi facu din nou aparitia.O forta inexplicabila ma tragea inauntru,iar in minuta urmatoare degetele mele alunecau pe filele unei carti vechi si rufoase.Nu stiam de ce dar aveam impresia ca cartea imi apartine si ceva ma facuse sa o pun in rugzac."Per virtutem naturae imperio oriantur que doccultum illinantur esset apertus mihi tempor eget signatum." cabinetul se ascunse de dupa perete.Acum nu mai simteam slabiciune din contra ma simteam puternica era o senzatie placuta aveam impresia ca sunt gata de orice.Acum stiam ca sunt mai mult decit un intermediar dintre lumi,eram ceva mai mult -o vrajitoare.Mersesem din nou sus si ma culcasem cu grija linga Sebastian ca sa nu-l trezesc.Adormisem.Cind ma trezisem Sebastian era deja in picioare si imi zimbea cald.Imi intiparisem in memorie chipul lui lipsit de griji nu stia ce il asteapta si faptul ca eu voi fi cea care ii v-a dezvalui totul durea mult."Buna dimineata, iubit-o.Cum te simti?" intreba el cald."Buna,iubi.Ma simnt foarte bine si toate datorita tie." zisem eu sculinduma in picioare pentru ai demostra ca intradevar eram bine."Ma bucur sa aud asta." zise el apropiinduse de mine si daruindumi unul dintre cele mai dulci saruturi."Am pregatit dejunul,sa mergem la bucatarie." zise El."Mi-ar fi placut sa ti-o iau inainte cu dejunul." zisem eu dezamagita ca nu ma trezisem inaintea lui." Ei bine am fost eu primul de data asta ." zise el victorios.Coborisem spre bucatarie.Era o incapere luminoasa si incapatoare cu intrega mobila din lemn bijuteria fiind masa masiva din cedru care statea in mijlocul bucatariei inconjurata de scaune in stil victorian.Cum intasem simtisem o mireasma care imi facu gura apa.Sebastian aseza masa, pregatise niste paste carbonaro si doua cesti de cafea."Sper ca iubesti pastele." zise Sebastian"Le ador" ii raspunsesem eu incintata.Ne asezasem la masa.Pastele erau la cel mai inalt nivel."Sun delicioase,complimente bucatarului!" zisem eu jucaus"Ma bucur ca-ti sunt pe gust.Am sa-i transmit bucatarului." zise el pe acelasi ton."Nu pot  sa ma satur de asta." adauga el."De ce?" vrusem eu sa stiu."De faptul ca esti mereu linga mine,as vrea sa intilnesc fiecare zi cu tine." zise el, vocea lui catifelata rasunind in mine."Mi-ar placea si mie." ii raspunsesem eu zimbindui cald.Il ajutasem sa stringa masa si ma apucasem sa spal vasele."Ce crezi ca faci? inceteaza.Nu trebue sa te obosesti." protesta el."Dar vreau si eu sa fiu utila,si in plus sunt bine deja." incercasem eu sa-l conving.El se apropie de mine incolacindusi miinele in jurul taliei mele.II simteam rasuflarea ferbinte linga urechia mea "Fii fetita cuminte,si lasama pe mine sa spal vasele." sopti el dupa care ma saruta pe git blind.Ma facu sa ma inmoi toata isi urca minile spre miinele mele si nici nu imi dadusem seama cum el imi luase locul la spalatul vaselor."Dar cum?" intrebasem eu nedumeritaEl zimbi multumit."Iar mai facut sa-mi pierd concentrarea.." zisem eu intr-un fel suparata." Hai nu fi suparata,minune,e pentru binele tau." zise el dulce.Nu puteam fi suparata pe fiinta asta care imi furase inima.II zibisem si eu drept raspuns."Asa e mult mai bine!" zise el bucuros.Era ciudat sa vezi un zeu,fiindca arata asemeni unuia, spalind vasele.La acest gind surisesem si el observa "Ce e?"   "M-am gindit ca e ciudat sa vezi un zeu spalind vasele." ii marturisisem eu."Un zeu? Ha-ha-ha sunt de parte de a fi un zeu!" zise el "Ei bine pentru mine chiar esti un zeu." ii protestasem eu."Atunci am sa spun ca zeul isi poate permite sa spele vasele pentru detinatoarea inimii sale." formula el."Asta e un raspuns demn de un zeu." zisesem eu jucaus.El rise umplind camera cu  acel sunet dulce . Indiferent daca v-a pleca sau nu atunci cind v-a afla adevarul ii voi fi mereu recunoscatoare pentru caldura acestor momente.Le voi pasta mereu in inima si mintea mea. V-a urma...

Un singur pas.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum