That Nerd

12.Believe

(Sara pov.)
Unde...a disparut Taehyung...?Si...de ce sangele asta e aici....?Ce...s-a intampalt aici cat timp am fost plecata...?Am iesit repede din camera si am oprit o asistenta si i-am zis ca Tahyung a doisparut.S-a dus sa anunteimediat.Am expirat foarte ingrijorata.Oare unde a putut pleca Taehyung?Si mai ales ca nu stie nimic despre locul in care se afla acum si mai ales cine e el.Vai,Doamne....Ma las greoaie pe scaun si ma uit in tavan timp de cateva minute.In sfarsit,m-am ridicat si m-am dus in camera.Am privit dara de sange incontro se indreapta.Mi-am zis ca loate ar trebui sa ma duc eu dupa Taehyung.Pana vor cerceta agentii de paza spitalul,sigur Taehyung pugea sa se rataceasca.M-am luat dupa maruntele picaturri de sange si am ajuns la scari.Am urcat timp de cateva minute,apoi am vazut o usa.M-am indreptat inspre ea.Am deschis-o.Am vazut ca sunt pe acoperis.Oh,nu....Taehyung doar nu e aici,nu-i asa...?M-am uitat dupa picaturile acelea de sange si le-am zarit numai la cativa pasi mai incolo de mine.Le-am urmat pana cand....L-am vazut pe Taehyung aproape de marginea acoperisului.Era jos,rezemat de perete,cu genunchii la piept,si cu capul in jos.M-am apropiat uncet de el,am ingenuncheat n fata lui.L-am privit.

-Taehyung,am spus eu.

El isi ridica privirea inspre mine.Ma priveste.Are ochii inlacrimati.

-De ce plangi?il intreb eu.
-Deoarece....nu stiu cine sunt....,imi raspunse el.
-Ce?
-Eu....nu stiu cum am ajuns aici,de ce sunt aici,cine esti tu...si...cine sunt eu...
-Am sa te ajut sa-ti recapeti memoria.
-Cum?ma intreba el.Cum ma vei putea ajuta?
-Te voi ajuta cum stiu eu mai bine,Taehyung.Nu-ti facw griji pentru asta.Tw cunosc foare bine.

El m-a privit in ochi.Se vedea o urma de...tristete,dar si de...confuzie.Nu stiam cw aveam saa fac,dar iata-ma,privestw-ma,sunt aici,spundu-i asta.Ei,trebuie sa fac ceva.Nu pot sta cu mainile in sa.

-Taehyung,doar....ai incredere in mine.Asta e tot ceea ce iti cer,OK?
-Da...Voi avea incredere in tine.
-Bine,ii zic incepand sa zambesc.Acum,sa mergem inauntru,inapoi in camera,unde ar fi trebuit sa ramai.
-Imi pare rau,noona,dar am simtit ca ma sufoc acolo.Simteam ca am nevoie de aer proaspat.
-Cum ai reusit cu glezna?l-am intrebat eu.
-M-am chinuit putin,dar am ajunsrepede aici,imi spuse el.
-OK.Atunci,hai sa mergem.

L-am ajutat sa se ridice,apoi am cobarat scarile cu grija.L-am dus in camera !ui.I-am zis sa se odihneasca ai sa fie cuminte.Am anuntat dupa aceea agentii de paza ca l-am gasit pe Taehyung si ca nu mai trebuie sa-l caute.M-am dus inapoi in camera unde era Taehyung.Am deschis usa incet,fara zgomot,am intrat,apoi am inchis-o la loc,cu grija.Am mers tiptil-tiptil pana la le.Il vad adormit in apt.Ma asez langa el.Incep sa ii studiez chipul atenta din nou:Pometii inalti ca-n totdeauna,genwlw duble,nasul mic si dragut,buzele rozalii si fine....parul sau portocaliu ii acoperwa fruntea.Inca imi amintwsc prima oara cand l-am vazut.In ziua cand avea sa locuiasca in casa mea.Eu credeam ca va avea saa die o adevarata oroare,dar de fapt,s-a dovedit a fi minunat.Il priveama atenta.Voiam sa il ajut saa isi recapete amintirilw.Il voi ajuta.O voi face.Voiam sa il ajut sia sta voi face!Trebuie doar ca el saaiba incredere 100/100 in mine.Increderw.De asta am nevoie.Am sa o fac.Am saii recapat amintirile si...vom putea trai fericiti in continuare.

Huh,am terminat si cap. asta.Ei,m-am straduit act am putut sa il fac cat mai interesant.La media,avetino melodie numita "Believe".In engkeza,unseamna "inceedere".Eh,sper sa va placa cap. asta.Ah,da,si scuzati-mi greselile.M-am grabit sa scriu cat mai repede ideea pana n-o uit.Asa,sper ca v-a placut!😘😘😘