Băiatul stă rezemat de perete alături de prietenii săi ținând în mână un hanorac albastru.Ceea ce îl face diferit de aceștia e că el e singurul care nu fumează.
Sătulă să o aștept pe Tina – care s-a dus după țigări de mai bine de zece minute – mă ridic de pe cimentul tare în căutarea ei, dar nu înainte de a mai arunca o privire spre băiat.De data asta îmi prinde privirea.Eu mi-o întorc.
Cu căștile în urechi pornesc în căutarea Tinei.Nici nu bag de seamă că piciorul meu lovește un pachet – un pachet de țigări mai exact –.Mai dau odată cu piciorul în el.Zgomot. E ceva în el.
Încerc să îl ating, dar ceea ce simt nu e o cutie ci o mână rece.Ridic privirea dând de doi ochi aurii și de o glugă albastră.
Văzând că nu reacționez, își retrage mâna cu tot cu pachet și îl verifică.
— Paisprezece, murmură.
— Poftim? tresar surprinsă și mă uit la el ca și cum l-aș fi privit pentru prima oară.
— Paisprezece, repetă.În pachet sunt paisprezece țigări.
Nici un comentariu legat de faptul că m-am holbat la el?Nimic, nimic? Mă ridic, îndreptându-mi privirea spre el așteptând un comentariu în legătură cu tot ceea ce s-a întâmplat înainte.Dar, în schimb, el ia o țigară și îmi întinde și mie pachetul.
— Adam, rostește expirând fumul ușor.
— Sonia, răspund și îți urmez exemplul.
— Prima țigară o dau eu, a doua o dai tu, spune și îmi aruncă mie pachetul cu promisiunea că ne vom mai vedea.Și la cum pare, se va întâmpla curând.
n/a: îmi pare rău că nu am răspuns la comentarii.Am văzut că vă place vechea variantă așa că sper și că această vă va plăcea la fel de mult.
