Rămân încremenită. Cei doi Adami se uită la mine amuzați. Le arunc o căutătură urâtă şi îi întreb cu un ton care ar fi trebuit să fie calm:
— Care e Adam-ul care îmi datorează o țigară? rostesc încet fiecare cuvințel în parte, dar în locul unor priviri surprinse sau a unui răspuns (aşa cum mă aşteptam) cei doi mă privesc din nou amuzați.
— Află! zic la unison.
— Mersi de ajutor, zic sarcastic.
— Nu serios, chiar poți afla, zice Adam-ul din fața mea. Unul din noi fumează un tip mai puternic de țigări. Pe când celălalt doar țigări din cele din care ai fumat şi tu. Tot ce ai de făcut e să ne săruți şi să vezi care-i care.
Adam-ul de lângă mine a dat aprobator din cap.
Ştiam că întâlnirile cu Candace nu aduc nimic bun.
