— O să ne distrăm! Sunt sigură!
Și ca de obicei când Tina spune asta se întâmplă exact contrariul.
— Sonia, mă salută Candace cu glasul ei pițigăiat. Încă nu te-a prins mama ta?
— Încă n-ai murit? îi întorc replica.
Candace îmi aruncă o privire urâtă și se întoarce să vorbească cu Tina.
— Sonia!
E Adam.Știu asta fiindcă vocea sa ușor răgușită mi-a rămas întipărită în minte încă de când s-a prezentat.Le spun fetelor că mă întorc imediat și plec după el.
— Ce faci aici? răspund tonul meu fiind mai tăios decât aș fi vrut.
— Am venit să mă întâlnesc cu prietenii mei.Vrei să vii și tu?
Mai arunc o privire în spate și o văd pe Candace certându-se cu Tina.
— Sigur.
Îmi bag mâinile în buzunare atingând un pachet.Îl iau și i-l dau.
— Nu am crezut că o să-ți amintești.
— Nici eu.
Scoate din el două țigări întinzându-mi și mie una.O iau fără să mă uit la el.
— Hei! Adam salută grupul.Eu îi cercetez cu privirea.Privirea îmi rămâne pe un hanorac albastru, care se îndreaptă spre noi.
— Bună, Sonia, îmi zice acesta.
Dar Adam e chiar lângă mine strângându-mi ușor mâna.
